122 raspunsuri la acest subiect

[dany_m]

buna fetelor, la fel si eu am trecut prin asa ceva adica dupa 16 ani de casnicie sa aflu ca sotul meu ma insala cu o alta de 3 ani, si eu l-am urmarit, dar nu a vrut sa recunoasca nimic i-am scos si listingul ca sa-i demonstrez ca are tupeu in el, adica el imi spune-a ca a terminat cu ea,dar o mai suna la tel.
si la noi la fel ca si la ANAR, ne certam si seara faceam dragoste, si cand ii spuneam ca plec cu tot cu copil si il las fericit cu amanta il apuca plansul si incepea sa intre in panica.
si al meu se comporta chiar f. frumos cu mine, dar tot ce nu pot eu sa inteleg dece barbati nu vor sa recunoasca ca au o alta relatie.
vreau si eu sa-mi spune-ti cum ati reusit sa va reveniti, si cum va comportati cu sotul ca totul sa fie bine.
va pup

[decenuela]

Poate subiectul ma edpaseste.Eu nu am fost inselata dar am divortat. Pt nimic in lume nu as alerga dupa un barbat sa-mi ofere dragostea. Trebuie sa fie o dragoste foarte mare sau o "obisnuinta" nebuna sa ramai incasa cu cineva care te-a inselat. Barbatii sunt niste vanatori. Insa daca ajung sa ne insele inseamna ca ceva e putred , ceva a murit.Si daca nu exista comunicare sa putem sesiza din timp se duce totul de rapa. Acum cred ca daca as fi in situatiea celei inselate mi-as face un proces de constiinta. Daca as sti ca am uitat sa fiu femeie...si-am devenit "o sotie clasica" poate l-as ierta. Dar daca stiu ca acasa gaseste si o femeie frumu, si gospodina si ...buna...atunci ceva sigur nu e in regula. Eu cred ca trebuie sa-i tinem in sah. De la inceput sa-i facem sa simta ca ne pot pierde oricand daca nu sunt ok fata de noi. Nu-mi place ideea de divort cum nu-i place nici ideea de casnicie in sensul ca....ne vedem cu patalamaua in mana...gata. Nu nimic nu e vesnic.
Aveti grija de voi, nu se merita istericalele.Cu cat veti tipa mai mult cu atat ei vor cauta linistea...in bratele altcuiva...De obicei trebuie sa raspundeti asa cum ei nu se asteapta....Va spun din experienta.Trebuie sa fiti viclene, cu un pas in fata lor, daca-l vreti inapoi.Sa-l castigati fara sa-si dea seama nu sa cersiti prin tipete.PUsi

[ANAR]

Buna Dany,
Nu sunt in masura sa dau sfaturi, stiu asta. Ce pot face este sa relatez cate ceva din ceea ce mi se intampla mie, in speranta ca poti face ceva analogii, diferente, poti privi altfel, mai obiectiv, mai detasat si poate te poti ajuta singura. Oricum si pe mine ma ajuta enorm sa scriu, sa impartasesc. Asa ca..
Eu, repet, nu am putut demonstra vinovatia lui. Pentru ca m-am grabit sa-l confrunt cu argumente usor demontabile. Norocul lui si al meu :) a fost ca s-a oprit. Nu stiu de ce sunt asa sigura de chestia asta, dar sunt. Ma avantajeaza pe mine sa cred ca astepta cumva sa ma sesizez ca sa poata lua o decizie. Nu stiu, nu imi dau seama ce l-a determinat sa rupa atat de brusc relatia cu respectiva.
Oricum, din momentul in care am devenit suspicioasa stia ca nu prea ar fi putut misca f mult in front. Listingul , arhiva de mess, programul de lucru, intalnirile cu clientii, ... - toate le-as fi putut supreveghea extrem de usor pentru ca lucram impreuna la firma noastra. De ce cu toate astea a fost posibil? Asta ma intreb si eu , dar e alta poveste. Simpla oarecum. Din prea multa incredere in el, sigur.


Asa ca, ce am inceput sa fac de atunci. Pe langa zbierete si pierdut controlul, am incercat sa ma schimb. La figurat dar si la propriu. Mi-am innoit garderoba. Acum, de exemplu, constat ca la vremea respectiva aveam doar 3 fuste in sifonier, de o lungime, linie si culoare "indecise". Adica de-n-ar-mai-fi. Sunt multe de spus aici, eu am dat un exemplu marunt.

Mi-am impus tot soiul de activitati "extracurriculare"( adica exceptand servici, gatit, spalat, curatenie, aprovizionare) : dans, inot, fitness, gimnastica, aquagym, citit, uitat pe pereti, nu conta ce, important era sa fiu departe de el. Ca se pare ca de asta sufeream : prea mult timp impreuna, prea mare dependenta mea de compania lui. Incerc inca sa fiu detasata si sa ma bucur de timp petrecut cu mine insumi.Chestia e ca a inceput sa-mi placa. Bine, asta e si ideea, altfel detasarea mea ar fi sunat fortata, falsa.

Ultima, dar nu in ultimul rand, inca, reinvat sa-l iubesc. Asta e cel mai greu. Printre picaturi mi s-a reprosat ca mai degraba obisnuiesc sa-mi “strig” dragostea dacat sa ma port ca atare. Ca nu sunt toleranta, blanda, calda. Eu, care ma percep a fi fooarte toleranta! Uite, na!
Daca imi amintesc bine, la inceputul unei relatii, inainte sa ceri, oferi. Chestia asta cred eu ca se pierde cumva pe parcurs. Incepi sa iubesti conditionat. Da, stiu ca e greu sa nu o faci in contextul in care imparti o casa, un buget. DAR, asa incepe totul, nu? Asa te indragostesti. Cand iubesti si esti iubit fara sa pretinzi. Speri, ai asteptari dar nu pretinzi. Parc-ar fi o diferenta, nu? Intr-o casnicie cred ca efectiv se ajunge la a cere grija, iubire, apreciere, intelegere, suport, toleranta, tandrete, pasiune, ... Penibil, nu? Consideram, indiferent de sex, ca ni se cuvine.
Mda, recunosc ca in teorie suna bine, cu practica ce ne facem...cand avem o scurgere infundata la cada de baie, o teava fisurata in bucatarie si nu ne descurcam singure, ei nu percuteaza iar instalatorii sunt toti la munca in Spania? E, ia sa vedem cum facem sa rezolvam problema fara sa pretindem, fara sa reprosam. Sau ca nu primim flori. Des, cat mai des. Cine stabileste la ce interval ii oferi unei femei flori ca sa se simta fericita, iubita? Cum ziceam, greu.

Dar poti incerca. E mai trist sa esuezi framantandu-te ulterior ca poate mai era ceva ce ai fi putut face si nu te-ai straduit indeajuns... Ca intr-un fel , cumva, pierdusei pe parcurs esentialul : DRAGOSTEA. Sau si mai trist, (daca se poate) sa nu intelegi deloc ce ti s-a intamplat, convinsa fiind ca ai facut totul. Trebuie sa fie ceva ce nu iti iese bine. Poti fi gospodina, sotie, mama devotata/dedicata uitand de tine si nevoile tale si cu tot sacrifciul asta sa-ti scape, totusi, ceva...Sunt optimista, nu? Asta e si ideea. Asa sunt eu, tot timpul am crezut pot face ceva, ca pot interveni. Desi sunt si cazuri in care pur si simplu nu depinde de tine. Dar pana la a ajunge la concluzia asta, pana la a renunta, trebuie sa speri si sa lupti.

[decenuela]

ANAR, foarte frumos spus ai perfecta dreptate cred ca prin ceea ce ai explicat tu, multe femei cu probleme pot citi printre randuri si sa vada esenta.Intrebarea mea e...daca acolo in suflet moare, ce se intampla. Daca la un moment dat il vezi ca pe un bun prieten cu care imparti casa, bugetul? Vad ca incepi sa te simti bine ca ai mai multa grija de tine, te face sa te simti mai puternica, mai stapana, poate asta ii dezarmeaza pe ei, siguranta unei femei putenice...bafta multa, multa.

[ANAR]

Multumesc. Intr-un fel, daca l-as vedea asa cum spui tu, un bun prieten, cred ca ar fi mult mai simplu pentru mine si cred ca si pentru el. M-as elibera, l-as elibera. Cateodata imi doresc sa ma vindec de el, pentru ca am cam obosit.
Din pacate sau din fericire (nu m-am decis inca) tradarea lui nu a reusit sa-mi “omoare” sentimentele. Partea nasoala e ca banuiesc ca el ma vede ca pe o colega de apartament. Imi lasa o senzatie de om resemnat.
Chiar vorbeste despre asta, la modul general, cum ca “oamenii” desi se simt mai nefericiti, desi poate intalnesc o ea/un el “mai fermecatoare/mai fermecator” n-ar trebui sa divorteze, ca sunt sanse mici ca o doua casnicie sa mearga mai bine, c-ar da dovada de lipsa de responsabilitate si ar trebui sa se tolereze iar cand simte ca incerc sa indrept discutia catre noi devine contrariat. “Cum de ma gandesc ca ar putea fi cazul nostru ;), ce ma mai nelinisteste, ce nu e bine, ce conflicte interioare mai am, ce tragedii imi mai inchipui ca traiesc, am chef de o aventura?” Ma manipuleaza extrem de usor, iar eu nu pot decat sa-i permit. Sunt prinsa intr-o capcana.
Desi se poarta minunat, se straduieste chiar sa faca lucrurile sa mearga, e atent, dragastos, generos, curtenitor, ma alinta, pare ca ma iubeste. Nu mi-e greu sa iubesc un om ca el.
Dar, ma dau in carusel :acum sunt sus, zbor, sunt pe val, ca in momentul urmator sa pic la ultimul nivel fara sa pot controla asta.
Asta apropo de ce sa nu faci cand simti ca “acolo in suflet moare”...Sa nu te resemnezi. Pentru ca daca e asa, mi-e mila de sufletul lui si de al meu.

[decenuela]

Stii, noi eram cuplul perfect, frumosi, bugetari dar ne descurcam, in rel ok cu familia. El un om bland , de casa. Imi doream sa ma simt si eu femeie sau mai bine zis sa simt ca am un barbat langa mine. Era cred f slab, ar fi vrut dar totul ramanea in gandurile lui. Nu puteam avea copii, el avea o prb, viata sexuala scartia, dar noi ne intelegem bine ca doi colegi buni de ap. Am aj la 30 de ani sa am totul n afara de un copil. Facusem destule sacrificii sa avem poate prea mult pt cat putem eu. Am aj sa ma simt straina in casa mea si de ce ? Pt ca sufleteste eram goala. Abia atunci am realizat ca aproape nimic nu te mai incanta. Femeile sunt altfel. A incercat sa salvam, asta ar fi insemnat sa se shimbe ori asta e mai greu. Mi-am zis pai daca la 30 simt asta la 40 oare n-am sa regret ca la 30 n-am luat o hot? Ce putea fi rau? In loc de 2 aveam grija dar d mine...ce-i drept e rau cand te trezesti singur...ma mai consolam cu netul. Intrasem in vb cu div persoane care m-au facut sa vad altfel viata.Am div. Nu regret, creed-ma. Toti spuneau ca unul ca el nu mai gasesc. Vrajeala. Am renuntat la tot. Am venit in Bucuresti , am luat-o de la capat , de la 0, mi-am schimbat serviciul, modul de viata ....totul, am inceput si chiar ma tin de o facultate.Am evoluat, ma simt mandra de mine.Nu as face compromisuri, nu pt sufletul meu.Nu as sta langa un barbat pe care sa nu-l simt acolo in suflet.Nu-l urasc, am vrut sa ramanem prieteni, Mi-e mila ca s-a legat cu prima venita care il conduce cum vrea ea dar in rau.
Stii ce-i mai rau? Cred ca asta simti si tu. Cand te raneste tare, acolo moare ceva....se duce cate putin pana ramane paharul gol. Nu vrem sa recunoastem.Eu am av mari prb cu familiile cu toata lumea ca div. Cine se gandea la sufletul meu? Nimeni? sa pastram aparentele? Pt ce?

[ANAR]

Iti admir determinarea. Asta si incercam sa spun. Ca e de preferat sa nu te resemnezi intr-o casnicie de convenienta. As divorta si eu daca asta ar fi ceea ce imi doresc. Dar n-am ajuns la fundul paharului. Asta e.

[Danutzamika]

Buna ziua..si eu am o problema de genul..sunt căsătorita de 6 ani..avem o fetiță de 6 ani..ce e drept ,am avut și noi greutăți destule..lipsuri financiare că mulți alții..dar eu l-am iubit enorm..și încă îl iubesc..problema e că el s-a încurcat cu una pe care am considerat-o prietena ..pe fata îmi era prietena..dar cu siguranță intrase în casă noastra să pună mâna pe el..cert e că am descoperit aventura lui. După câteva luni..i-am zis că știu..l-am întrebat de ce..a zis că eu nu îl sprijin destul..nu îl înțeleg..nu îl ascult .ceea ce nu e tocmai adevarta..i-am dat o șansă..sa renunte la aia și să își repară greșelile ..a stat cuminte 2luni ,maxim 3 ..apoi s-a reîntâlnit cu ea..și pe ascuns bine-nteles și-au reluat aventurile..a ajuns de s-a parolat in toate conturile numai sa nu mai vad eu nimic..ghinio gpt el .sunt mult mai isteață la așa ceva ..am descoperit...ne-am certat rău în 28 februarie..și a luat o parte din haine, lucruri și a plecat la aia...aia a profitat de toate problemele noastre dandu-se drept prietena mea prin fața .și să atacat exact unde știa că eu nu pot face fata pe moment iar soțului meu ii trebuia sprijinul..financiar..l-a cumpărat cu atenții..cadouri nejustificate..bani....el s-a atașat de ea..de 3 luni de zile încerc să fac cumva sa ii demonstrez că nu e cum zice el..fiindcă mereu mă acuză că nu sunt in stare de nimic,că sunt leneșă și putoare și nu trag cu casa..ceea ce nu e adevărat..de 3 luni de zile nu am primit nici un ban de la el..din contra ..el de la mine da..plus că am 2 joburi..oare chiar nu trag cu casa??  Toți colegii lui ii zic că nu face bine ce face..el e orbit ..vrăjit..nu o vede decât pe curva aia..atat..tin sa precizez că atunci când am cu cunoscut-o ..era o curva la propriu..ea are  un  copilccop 2 ani acum ,statea cucun tip desi nu erau casatoriti caruia îi spusese că e al lui copilul,deși mie și soțului ne spusese că de fapt e al unui fost coleg de-al ei de munca..clar asta cu care stătea.nu știa asta..plus că se culca cu un alt bărbat însurat cu 3 copiii acasă....noi am incercat sa o învațăm că ceea ce face ea,nu e binem.nu e frumos..și ..ghinion pt mine..i s-a pus pata pe soțul meu..și el mai slab..s-a lăsat cumpărat și lingușit de ea..până ne-a abandonat..a ajuns sa să mă bată ceea ce el nu a făcut niciodată în 7 ani de când suntem împreună..după bătaia primită în 28 februarie în 3 saptasăpt am ajuns cu hemoragie la spitalul

.pierdusem o sarcina de 11 săpt ..el nu cred ..din păcate eu am udat foile de la Dr și nu le mai am sa i le arat..am ajuns la psiholog din cauza depresiei de după pierderea sarcinii..plecării lui..am o durere groaznica ,imensa in suflet ..nu va pot descrie ..plus că mă omoară cu totul suferință când îmi văd fata tristă..supărată.. dezamăgita..a ajuns speriata speriată și depentanizata total de mine ..îmi tresare in pat..are coșmaruri cred..că e tot speriată..a ajuns să îmi facă pișu in pat destul de des..va spun sincer ..mă simt terminata..nu mai pot ..simt că îmi pierd mințile..am încercat în mii de feluri să îl fac să vina acasă..nu vrea..mereu fuge când vine vorba sa vina acasă..mereu ne certăm când deschid subiectul asta ..nici să s

si povestesc de fata nu sta..vine tot mai rar..suna la săptămână poate..de ziua fetei noastre am aflat că aia e gravida..jur că nu mai știu ce să mai fac..îl vrem înapoi..dar nu cred că mai avem vreo șansă..e transformat total..schimbat la 360° in sens invers de cum era..multe persoane ii zic asta..el nu vede..parca e demonizat..am ajuns să îmi chem preot sa îmi facă dezlegare in casa..sa ne citească ..tind tot mai mult sa cred ce ini zice multă lume ..chiar și neamuri de ale lui..cum că ar fi ceva necurat făcut..culmea

.acum 2 săptămâni când am fost la biserica .mi-a zis și preotul că e mana unei femei care a umblat cu necurat sa ne facă rau și să ne despartă..dati-mi un sfat ..sau mai bine zis..chiar mai multe..ce sa fac să îl aduc acasă înapoi..cum sa fac și un sa procedez..el până de curabc nu mi-a zis niciodată că ar vrea divorț ..culmea înainte de ziua fetei(19 mai) mi-a zis că vrea să divorțeze amiabil..așa ceva nu va vedea de la mine pt că e un las .Mereu când îl întreb de ce ii e frică..îmi zice că de mine..că nu face casa cu mine că nu trag cu casa..ceea ce nu e adevărat deloc ..aștept sfaturile voastre.multumesc anticipat..și scuzați romanul..nu e nici un sfert din poveste ..e pe scurt 

[Fleurdelise]

Dar de ce vrei sa ti se intoarca acasa un barbat care te bate si te insulta, nu te respecta, te desconsidera?

Zi mersi ca ai scapat de el.

Divortul amiabil mi se pare o solutie, nu cheltuiti timp, nervi si bani la avocati si va vedeti fiecare de viata.

Copilul de ce are frica si cosmaruri, presupun ca a vazut si auzit destule, nu? Mai bine divortati si isi vede tatal fara certuri si insulte.

Incearca sa te linistesti si sa scapi de obsesia ca noua partenera i a facut vraji si descantece. Dragoste cu sila nu se poate, nu te mai umili si tortura singura.

Partea plina a paharului e ca esti independenta, ai casa ta, loc de munca, bucura te in liniste de copilul tau, centreaza te pe el. Si singuratatea se va termina la un moment dat, divortata, vei fi libera sa iti gasesti un nou partener. Sper sa nu semene cu (inca) sotul tau.

Editat de Fleurdelise, 31 mai 2018 - 03:27 .

[CorinaDani]

Dragoste cu sila nu se poate. Daca el nu te mai vrea in viata lui, nu te mai crampona degeaba, nu veti mai putea fi o familie adevarata, niciodata. Sfatul meu este sa mergi la psiholog, sa faci terapie pentru a-ti depasi depresia si pentru a intelege ca viata ta nu se termina aici. Si fetita ta are nevoie de psiholog, este clar ca a fost afectata de ce a vazut si auzit.

Capul sus, da-l incolo de barbat imatur si iresponsabil, nu te mai umili incercand sa-l aduci inapoi langa tine, cine stie cum rade si  isi bate joc de tine, atunci cand e cu  cealalta.

A, si inca ceva : daca zici ca actuala lui partenera a cam umblat din floare in floare, ar trebui sa-ti faci niste analize pentru BTS, HIV, sa nu-ti fi facut sotul tau vreun "cadou" nedorit. Stiu, suna cinic, dar e bine sa afli cum stau lucrurile, copila ta are nevoie de tine, sa fii sanatoasa, sa poti avea grija de ea.

Prioritatea ta in acest moment trebuie sa fie fetita, e mai bine pentru ea sa fiti despartiti, decat sa creasca intr-o atmosfera plina de abuzuri, certuri, scandaluri si violenta conjugala.

Recapata-ti demnitatea si stima de sine si iti va fi bine. Nu s-au terminat barbatii de pe lumea asta, ai si tu dreptul sa fii iubita, respectata si apreciata de un barbat, sotul tau nu se poate numi asa, e un las iresponsabil, fii fericita ca vei scapa de el.