Postat 19 martie 2013 - 02:53
Buna Anca,am citit cu mare interes postarile tale in care m-am si regasit. In urma cu o luna am aflat ca sunt adoptata, am 29 de ani, mama mea adoptiva a raspuns accidental la telefon , iar eu am ramas stupefiata cand am auzit , ca ii spunea respectivei persoane: "fata mea e infiata, ea nici acum nu stie".
Nu am indraznit, sa vb cu ai mei despre acest subiect.Am jelit 2 zile, am citi despre adoptie versus infertilitate in cuplu. Fiind recunoscuta de parintii adoptivi pe certificatul apareau doar ei ca nume , nici vb de adoptie.
Iar in a 3 zi m-am prezentat la registrul starii civile, sa vad daca cum se prezinta nr certificatului meu de nastere. Am avut surpriza , sa constat ca da sunt adoptata, si pe decizia adoptiei, era trecuta si adresa celei care mi-a dat viata. E din acelasi oras ca mine, locuieste in alt cartier.
In prezent, la acea adresa locuieste fratele celei care m-a conceput/unchiul.
Fratele ei cand m-a vazut a ramas socat, de asemanarea noastra..In aceeasi zi am si cunoscut-o pe cea care mi-a dat viata.
A fost socant, atat pt mine cat si pt ea, la modul ca, asemenarea dintre noi e izbitoare: forma fetei, a ochilor, a corpului. Diferenta e, ca ea are ochii verzi, iar eu caprui.
Am stat de vb 40 de minute la fratele ei acasa, se grabea deoarece actualul sot, o controleaz unde e si la ce ora se intoarce..
Timp de 40 de minute, imi repeta obsesiv :"eu nu am dreptul sa ma uit in ochii tai, sunt un nimic pt tine, vai cat de mult semeni cu mine".
Povestea ei e : absolventa de liceu a avut o aventura cu un tip, cu care ar fi avut o relatie de 3 saptamani si a intretinut de 2 ori relatii sexuale. Timp in care avea nunta stabilita cu un vecin , respectiv actualul sot.
A ramas insarcinata, sustine ca pana la 5/6 luni nu a stiut ca ar fi insarcinata...Familia si actualul sot, atunci cand a nascut , stiau ca e in 6 luni, cand ea de fapt nascuse un copil sanatos la 9 luni.
La inceput actualul sot , era f bucuros, apoi a "socotit" si a realizat ca acel copil nu e al lui, si a spus ca el nu creste copilul altuia.
SPune ca m-a alaptat vreo 3 saptamni, ca tatal ei a batut-o crunt, lauza fiind in spital.
Intre timp, au aparut ca niste " salvatori " parintii adoptivi care s-au indragostit de mine si le-au tot spus : "copilul asta e frumos, il vom creste noi, e al nostru " si ar fi intervenit cu un anume doctor sa i convinga ca asa ii e mai bine copilului.
Parintii ei ,/bunicii mei/ s-au interesat in ce familie ma da, la modul ca au fost pe la ai mei pe acasa( in perioada respectiva ai mei , anii '80, calatoreau prin Rusia, Turcia, Ungaria si aveau anumite obiecte aduse din strainatate).
S-a produs adoptia,practic am fost recunoscuta de actualul ei sot,(cel care m-a conceput nu are nici o legatura cu adoptia, banuiesc ca habar nu are de rezultatul aventurii) pe parcursul anilor ei , bunicii s-au tot interesat de mine, veneau pe la ai mei. CHiar dupa 18 ani, venisera sa vada cum sunt si daca stiu ca sunt adoptata.De atunci, ai mei le-a interzis sa mai vina pe la noi. Ea mi-a descris cu exactitate, cum eram imbracata la 18 ani si cum fusase majoratul meu, detalii pe care in momentul in care ne am vazut pt prima data dupa "n' ani nu apucaseram sa le vb..
Pe parcursul conversatiei, ea se tot temea de ce demersuri am facut
eu, pt ca actualul sot lucreaza la directia pt protectia copilului si chiar si ea..Imi spunea ca ea nu crede in sistemul pt protectia copilului si mereu i=a reprosat tatalui ei , ca daca v-a afla ca mi s-a intamplat ceva , nu l va ierta niciodata.
Are un baiat de 25 ani, de care e tare mandra si care detesta femeile care isi abandoneaza copii, ii e teama de reactia lui.
SPune ca mereu a regretat, ca dupa ce s-a intors de la spital, le-a spus vecinilor/rudelor ca , acel copil a murit,(eu) deoarece a avut complicatii.
Casatoria cu actualul sot, a fost rece ,fara comunicare, asa o descrie. Dupa ce s-a nascut baiatul ei/fratele meu, si-a concentrat toata atentia catre el, nu a mai contat relatia cu sotul.