Pana in acest punct, s-ar zice ca e o adolescenta care a descoperit ca in viata nu trebuie sa pui pret pe lucrurile materiale si care invata ce inseamna sa fii un adevarat crestin.
Problema e ca ma sperie neclintirea cu care merge in directia asta. Aseara m-a mintit ca merge sa doarma la o prietena si s-a dus la biserica, pentru a participa la o slujba de priveghere. M-am ingrijorat ca nu m-a anuntat ca a ajuns cu bine si am inceput sa intreb alte prietene de-ale ei. Asa am aflat ca e la biserica.
Mi-a spus ca daca mi-ar fi zis adevarul, nu as fi lasat-o. M-a sunat intr-un final, dupa 12 noaptea, mi-a spus unde e si i-am spus sa vina imediat acasa, ca maine e luni si are scoala.
Mi-e teama sa nu cada in extrema cealalta. Nu stiu ce limite sa pun.
Singura, dar singura problema pe care o vad eu, este ca fata se fereste ca iti spuna adevarul chiar si cel mai important, adica acolo unde este. Prima grija ta/ a noastra ca parinti, este chiar asta, unde este copilul cand nu este cu noi si daca este in siguranta.
Ceva o face sa nu fie sincera cu tine... Trebuie sa vezi de ce. Poate ca reactiile tale sunt exagerate cand ea merge la biserica?
A doua chestie putin diferita in viziunea mea, este ca ea era la un priveghi. Una e sa fie la liturghie, orice slujba, la spovada, etc si alta la un priveghi (in situatia in care cunoastea decedatul, e acceptat, dar altfel, nu cred).
Nu iti minti mama (cu toate riscurile ca mama va tipa sau nu ma va lasa), sa ma duc noaptea la biserica, duminica.
Situatia imi este putin comuna, din familie. Fata s-a calugarit, pe la 20 de ani, e fericita! Si eu o admir foarte mult!
Si copiii mei merg la biserica des, inclusiv scoutul este prin biserica, exact ca szivarvany.
Taberele in care merg sunt tot prin biserica. Desigur si prin scoala.
II incurajez si sunt alaturi de ei.
Dar sinceritatea trebuie pusa pe primul loc.
Editat de Mada, 18 februarie 2019 - 13:41 .