Sari la conținut

Sari la conținut


- - - - -

o cale gresita sau adevarata cale?


38 raspunsuri la acest subiect

#1
crisseis

crisseis

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 594 mesaje

Postat 18 februarie 2019 - 09:37

Sunt bulversata si, recunosc, depasita de situatie. 

Fiica mea are aproape 18 ani, e clasa a XI-a si de aproape  2 ani manifesta un interes sporit pentru credinta.  Suntem ortodocsi si eu recunosc ca pana acum ceva timp nu prea mergeam la biserica mai des decat de Pasti si de Craciun. Acum 2 ani in urma au inceput probleme serioase cu fiul meu(am scris despre ele, la vremea aceea), probleme care, din fericire, s-au terminat cu bine(juridic) si sper sa nu se mai repete.

 Au fost doi ani de disperare pentru mine, apasatori pentru familia mea. Probabil pe acest fond, fiica mea a inceput sa mearga tot mai des la biserica, ceea ce in fond nu e rau.

Doar ca a continuat cu acest interes sporit . A inceput sa citeasca lecturi religioase, sub indrumarea duhovnicului ei; a inceput sa mearga in tabere religioase, la Oaşa, Găbud, Ţeţ, Oarţa. Tine posturile mari, iar saptamanal miercurea si vinerea, se spovedeste, se intalneste cu tineri cu aceleasi preocupari(au un grup).

 Ma deranjeaza ca a inceput sa poarte fuste lungi si deseori nu mai pune prea mult pret pe vestimentatie( ca expresie a zicalei ca nu haina face pe om). 

Pana in acest punct, s-ar zice ca e o adolescenta care a descoperit ca in viata nu trebuie sa pui pret pe lucrurile materiale si care  invata ce inseamna sa fii un adevarat crestin.

Problema e ca ma sperie neclintirea cu care merge in directia asta. Aseara m-a mintit ca merge sa doarma la o prietena si s-a dus la biserica, pentru a participa la o slujba de priveghere. M-am ingrijorat ca nu m-a anuntat ca a ajuns cu bine si am inceput sa intreb alte prietene de-ale ei. Asa am aflat ca e la biserica.

 Mi-a spus ca daca mi-ar fi zis adevarul, nu as fi lasat-o. M-a sunat intr-un final, dupa 12 noaptea, mi-a spus unde e si i-am spus sa vina imediat acasa, ca maine e luni si are scoala.

Mi-e teama sa nu cada in extrema cealalta. Nu stiu ce limite sa pun.

 Cred ca indreptarea ei catre Dumnezeu s-a intamplat pe fondul problemelor noastre legate de fiul meu, insa pana unde trebuie sa mearga credinta?

Nu stiu incotro sa merg si cu cine sa vorbesc. M-am gandit sa ma duc sa vorbesc cu duhovnicul ei, dar... e normal sa-i cer socoteala unui preot despre menirea lui? Sa-i spun ce? Ca mintea unei adolescente e usor de modelat in dierctia asta, mai ales daca exista fondul unei probleme de familie sau personale?

  Of, avem si alte discutii: ca femeile credincioase nu fac avort, nu iau anticonceptionale(deci concluzia ar fi ca va face cati copii ii va da Dumnezeu)...

Uneori imi spune ca, decat sa mearga prin baruri , ca alte fete de varsta ei, e mai bine ca merge la biserica.

 Nu stiu unde trebuie sa fie limita. Voi ce credeti?

Eu recunosc, nu sunt prea bisericoasa, ma rog si eu, mai des de cand am avut problemele cu fiul meu. Incerc sa constientizez mai mult "cele 10 porunci". Insa pentru o fata de 17 ani si jumatate mi se pare o cale grea  si nu stiu daca asta e calea.

Pentru mine a fi un bun crestin inseamna altceva decat pentru ea, poate mai putin decat imi spune ea ca trebuie sa insemne. Imi dau seama ca religia ortodoxa e mult mai aspra decat alte religii. Nu stiu foarte mult, dar vad la ea ca vrea sa aplice"ad literam" ce invata pe unde merge.

Ce ma sfatuiti sa fac? Ce ati face in locul meu?


  • 0

#2
marius

marius

    Membru VIP

  • Moderators
  • 23.958 mesaje

Postat 18 februarie 2019 - 09:48

Sunteti doua persoane diferie, ea are aproape 18 ani in acte dar are 18 ani in viata. Eu nu i-as pune nici o interdictie. Face ceva rau? Ei sau altcuiva? M-ar ingrijora mai degraba ca nu are incredere in mine decat ca nu ar avea incredere in ea.
Poate aceasta este alegerea ei. I-as respecta-o si mai mult decat atat as incerca sa vorbesc cat mai mult cu ea sa incerc eu sa o inteleg.

Cred ca fiecare copil are dreptul la propriul drum si propriile optiuni. Chiar as lupta cu mine sa am capacitatea, rabdarea si de ce nu intelepciunea de a o intelege. Ea nu va fi niciodata un tipar, va fi ea pur si simplu.

Raman la opinia ca drumul este al ei, iar eu as lupta pentru relatia cu ea. Asta as avea eu cu ea.... relatia nu destinatia.


  • 0

#3
Buburuza_Ruza

Buburuza_Ruza

    Nou venit

  • Membri
  • Punct
  • 20 mesaje

Postat 18 februarie 2019 - 10:07

Sunt de acord cu Marius, problema dvs trebuie sa fie din faptul cănu mai are incredere in dvs. Puteți să vb cu duhovnicul dvs nu cu al ei, nu sa ii cereti socoteala ci sa va îndrume .. cat despre drumul ales momentan de ea ..bravo ei, Dumnezeu sa o ajute in ceea ce si.a propus! este un drum atât de greu pt noi cei mari, pt un copil nu mai spun! 


  • -1

#4
DidiAlex

DidiAlex

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 5.375 mesaje

Postat 18 februarie 2019 - 10:16

Cris,

 

cu cat vei fi impotriva, cu cat va fi mai inversunata. Lasa-i aripile si isi va gasi ea calea. 

 

Stiu ca suna a teorie, dar iti zic o observatie. 

 

Parintii sunt deseori impotriva unui relatii, care in acceptul lor nu e "buna"

 

am observat ca cu cat parintii sunt mai inversunati impotriva unui relatii, copii nu se mai concentreaza pe aceea relatie, ci sunt impotriva parintilor. Dupa ani si lupte inutile se ajunge la un consens cumva. S-ar putea ca parintii se fi evaluat gresit sau nu. Dar mereu copii cand ceva nu merge in aceea relatie vor avea in gand: si mi s-a spus asta..

 

acu ceva ani scria o Mamica, la un subiect, despre samanata pusa la incoltit si lasata sa creasca.

 

Fata ei de x ani vrut sa petreaca nu stiu ce sarbatoare cu pretenul ei de atunci. Toti au zis ca e mica, ca e laie si balaie.

 

Mama a lasat-o. Cand s-a intors din excursie si la putin timp dupa  copii s-au despartit, ca nu aveau nici in clin nici in maneca. 

Daca mama nu ar fi lasat-o copila nu facea decat invers.

 

am o pretena a carei Copila la 13 ani are prieten. E minunat cum s-a dezvoltat relatia. Copila are niste drepturi..dar are si multe obligatii. se tine de scoala cum nu a facut vreodata pana in clasa a 9-a si stie ca atunci are avut o problema, parintii sunt alaturi de ea.

------------------------------------------


  • 0

#5
andacos

andacos

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 23.895 mesaje

Postat 18 februarie 2019 - 10:49

Din punctul meu de vedere(de cititor, specific asta pentru ca sigur mi-as face aceleasi Probleme daca as fi in locul tau) chiar si titlul subiectului, e gresit.

 

 

Cum adica o cale gresita sau adevarata cale? Mi-e clar ca pentru tine e gresita si pentru fiica ta adevarata sau invers, pentru ca sunteti pe pozitii diferite, vedeti altfel , din alta perspectiva.

 

Eu as lasa-o sa isi urmeze starea actuala- spun actuala pentru ca nu ai de unde sti ce se va intimpla.

 

Cumva Cred ca inconstient, ai ai pus presiune pe ea cu problemele fiului, iar ea a cautat o rezolvare.

 

Credinta nu e ceva rau, daca nu duce la extremism, un credincios nu poate face decit lucruri bune, nu cred ca din punctul asta de vedere iti poti face griji.


Editat de andacos, 18 februarie 2019 - 11:04 .

  • 0

#6
Mik

Mik

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 5.643 mesaje

Postat 18 februarie 2019 - 10:53

Crisseis, singura problema e ca esti in colflict si deci fata nu stie ma mult decit sa te minta. 

 

Ar trebui sa ai o discutie clara cu ea : nu te amesteci daca se duce la biserica sau in alta parte, e alegerea ei, insa : sa-ti spuna obligatoriu unde se duce si cind se intoarce, rezultatele la scoala sa nu sufere. Si asta cit va locui la tine (chiar si dupa 18 ani).

 

nervi tari iti doresc !  [flo2]


Editat de Mik, 18 februarie 2019 - 11:41 .

  • 0

#7
szivarvany

szivarvany

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 22.685 mesaje

Postat 18 februarie 2019 - 11:14

Pe vremea mea (fac abuz in ultima vreme de expresie :-) mergeam la ore de catehism, la cor, la intruniri (aveam 16-17 ani si intrasem in miscarea scout).

Eram toti tineri si entuziasmati, preotul coordonator era extrem de deschis si modern pentru vremurile post-comuniste. Am fost in excursii, tabere, n am ratat nicio liturghie, nicio ocazie de a ne intruni. Am invatat foarte multe.

Imi amintesc cu mare drag de acele vremuri. Parintii nostri erau bucurosi ca eram acolo si nu prin baruri.

 

Nu vad de ce nu ai vorbi cu duhovnicul, daca crezi ca e exagerata aceasta preocupare. Sunt de acord cu tot ce a scris Mik, daca rezultatele scolare sunt bune, daca e sincera cu voi si nu mai minte, nu vad nici o problema in a merge la biserica.


  • 0

#8
crisseis

crisseis

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 594 mesaje

Postat 18 februarie 2019 - 12:07

 Nu e vorba doar de a merge la biserica. E mai mult de atat. E o preocupare care mie imi pare dusa spre habotnicism. De asta ma tem.

 

Am gasit de curand urmatorul articol, controversat, referitor la manastirea Oaşa:

https://opiniatransi...cata-tinerilor/

 

In comentariile "pro" am regasit urmatoarea idee:

"Sfanta Scriptura trece drept izvor de smintire, cand de fapt e izvorul intelepciunii, a vietii bune si fericite. Ceea ce trebuie sa ia aminte fiecare parinte este ca fiecare copil este de fapt copilul lui Dumnezeu, care a fost incredintat pe pamant unei familii spre a-l creste, a-l calauzi si indruma pe calea cea buna. Iar calea cea buna e cea care duce spre Dumnezeu."

 

Probabil, parinti fiind, la randul vostru, sunteti de acord cu afirmatiile, daca ar fi vorba de proprii copii. Asadar, copiii nu sunt ai nostri, nu-i facem pentru noi, au propriul destin.

 

Care e insa granita dintre prozelitism si pornirea naturala a unui copil spre credinta?

 

Probabil sunt un parinte egoist si superficial, cu o viata anosta, rupta total de invataturile Sfintei Scripturi, o fiinta jalnica cu o viata fara rost, devreme ce nu urmeaza regulile Bibliei.

Nu-mi ramane decat sa ma intreb: oare cei mai multi dintre noi, cei care nu urmam Sfanta Scriptura, avem intr-adevar o viata cu sens si valoare? Sau suntem niste bieti pacatosi care ratacim pana la sfarsit(daca nu ne trezim)?


  • 2

#9
crisseis

crisseis

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 594 mesaje

Postat 18 februarie 2019 - 12:27

Discutia cu duhovnicul fetei mele(la care m-am dus si eu de doua ori, sa vorbesc, pe fondul problemelor pe care le-am avut cu fiul meu) m-a facut sa aflu, inainte  de toate, cat sunt de pacatoasa pentru ca la inceputul casniciei  am facut un avort si nu m-am cait suficient pentru asta, pentru ca in prezent traiesc in "preacurvie", pentru ca nu ma cunun cu partenerul meu, iar astea sunt lucrurile pe care ar trebui sa le rezolv intai, inainte de a discuta ce pot face si cum pot sa-l ajut pe fiul meu.

 Discutiile cu fiica mea releva alte pacate: faptul ca am fost de doua ori la duhovnic, dar nu merg mai des , nu ma impartasesc, e ca o picatura intr-un ocean, fix zero.

 pacatuiesc daca gatesc ceva duminica sau in alta zi de sarbatoare din timpul saptamanii. pacatuiesc ca traiesc in concubinaj si gresesc ca nu las in seama lui Dumnezeu reusita unei alte casnicii, gresesc ca nu las in seama lui Dumnezeu orice problema grea as avea, ca nu ma rog mai des, ca ma duc si la slujbele catolice, pentru ca partenerul meu e catolic, ca fac un melanj intre biserica ortodoxa si cea catolica, ca nu ma intaresc in credinta ortodoxa, ca o cert pentru felul in care-si arunca de multe ori hainele pe ea, fara sa-i mai pese de culori.

Sunt reprosuri care ma contrariaza si ma fac sa-mi privesc sub lupa viata: oare ce fel de viata duc?

Ar purta o haina pana se rupe, dar nu-i trebuie alta daca se ponoseste, isi pierde culoarea sau se rupe. La fel si incaltarile. Ar da si camasa de pe ea pentru cineva in nevoie, frumos, nimic de zis, la nivel de principiu, dar parca prea de tot...


  • 2

#10
Letitia1

Letitia1

    Membru VIP

  • PAID
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 14.556 mesaje

Postat 18 februarie 2019 - 12:31

Crisseis, singura problema e ca esti in colflict si deci fata nu stie ma mult decit sa te minta

 

Ar trebui sa ai o discutie clara cu ea : nu te amesteci daca se duce la biserica sau in alta parte, e alegerea ei, insa : sa-ti spuna obligatoriu unde se duce si cind se intoarce, rezultatele la scoala sa nu sufere. Si asta cit va locui la tine (chiar si dupa 18 ani).

 

nervi tari iti doresc !  [flo2]

Minciuna nu se bate cap in cap cu credinta? A minti e un pacat, nu? 

 

Da, multe discutii si nervi tari iti doresc si eu. Sa speram ca depaseste si ea pragul asta.


  • 0




Intrebari Panica

  • Alimentatie

    lavinia83
    - Astăzi, 18:54

  • Întărirea burtii

    madutza beatrice
    - Astăzi, 16:35

  • Nasterea

    cecili5
    - Astăzi, 14:27

  • Calmarea mancarimilor de la vergeturi

    anamaria972496
    - Astăzi, 12:38

  • Placenta anterioara

    Allycostaaa
    - Astăzi, 09:11

Grupuri

  • Varicela in sarcina

    Magdabebe2
    - mar 21 2019 17:19

  • Cataracta congenitală

    DanielaRa
    - dec 20 2017 17:09

  • Bebe cu probleme sold

    Dediut
    - nov 12 2015 16:14

  • Logopedie

    vorbestecorect
    - iul 11 2015 14:52

  • Copii cu Diabet

    RoxanaZoita
    - apr 22 2013 13:02

Bloguri

  • Abia aștept sa aflu sexul bebelușului.

    Luiza240793
    - Ieri, 23:30

  • Sa stau cu mama ?

    Krriss
    - mai 18 2019 15:20

  • Cum v-a arăta copilul

    adnana.f
    - mai 18 2019 11:45

  • Test de sarcina pozitiv

    Ellaella24
    - mai 18 2019 10:02

  • Ultima suta de metri pana la nastere

    maryty1
    - mai 18 2019 08:14

Retete

  • Clatite sau pancakes cu nuca de cocos si fructe

    Anda08
    - mar 29 2019 12:13

  • Salata de bulgur cu creveti si conopida

    Anda08
    - ian 23 2019 11:29

  • Galette cu fructe de toamna

    Anda08
    - nov 06 2018 14:38

  • Clafoutis cu banane si curmale, fara zahar

    Anda08
    - sep 27 2018 10:23

  • Salata de cartofi Puttanesca

    Anda08
    - sep 17 2018 10:04