Saptamana trecuta a fost apogeul! Avem in grupa o fetita cu sindrom down, pe care o bumbacea pe unde o prindea, zilnic! Intr-o dimineata a prins-o mama fetitei pe mama baiatului si a rugat-o sa stea de vorba cu el, sa faca ceva, sa n-o mai bata pe asta mica! Mama a inceput sa tipe la ea, ca am facut sesizare la directoare pe la spatele ei, ca stie ea ce are de facut! mama fetitei i-a vorbit calm, ca ei au o problema mai mare decat a baiatului, chiar o roaga sa rezolve situatia! Cand a vazut-o pe fetita, mama baietelui s-a dus la el, a inceput sa tipe la el, l-a luat de barbie si la scuturat, ca sa n-o mai bata! Bineinteles ca el a inceput sa urle, ea a plecat si l-a lasat cu educatoarea!
Ziua aia, el numai a plans, urlat, sarit pe mese, rasturnat scaune, rasturnat saltele de pe pat, a reusit educatoarea impreuna cu psihologul gradinitei sa-l potoleasca dupa multe incercari!
De a 2-a zi l-au mutat la o alta grupa, cu copii mai putini, unde spera sa fie mai bine supravegheat!
Daca n-o sa primeasca consiliere psihologica, nu vad cum sa fie bine...