Am vazut o serie de dezbateri online pro si contra credintei in Dumnezeu cu ocazia incidentului profund mediatizat al copiilor prinsi in pestera in Tailanda.
Foarte multe persoane au comentat la articole online:
"Dumnezeu sa-i aiba in grija", "Dumnezeu a fost bun cu ei si i-a salvat"
Ei bine la aceste comentarii au aparut rapid raspunsuri ateiste: "Nu Dumnezeu ci echipa de salvare i-a salvat!"
Oamenii s-au impartit rapid in doua tabere dupa modelul:
"Cum poti sa crezi ca Dumnezeu a fost cei care i-a salvat? Aici este vorba de stiinta, echipa de salvare, etc."
la polul opus: "Cum poti sa nu crezi in Dumnezeu? A fost mana Domnului ca acesti copii au fost descoperiti in viata"
Aceste discutii nu sunt noi pentru noi. Chiar si aici pe Forum am avut numeroase polemici pe aceasta tema. Intrebarea mea este: de ce ambele tabere se inversuneaza sa-i convinga pe ceilalti? De ce nu pot taberele sa accepte ca au credinte diferite? Ma intreb: cei credinciosi se simt oare mai privilegiati ca au descoperit calea Domnului?" la polul opus: Ateistii, au impresia ca sunt fiinte superioare pentru ca nu cred in Dumnezeu?
Ce alimenteaza acest sentiment atat de puternic in ambele tabere?
Pana si expresia lui Einstei: "Dumnezeu nu da cu zarurile" este o sursa de polemici interminabile :)