Conteaza in primul rand dupa ce criterii impartim in buna sau mai putin buna.
De obicei o facem in functie de experienta personala, legata de invatatoarele copiilor nostri. Sau de ce aflam de la alti parinti.
Ar trebui insa sa primeze faptul ca intr-o clasa nu este doar copilul nostru. Sunt (teoretic) 24 elevi, (practic) peste 30. Fiecare insemnand un mic om in devenire care trebuie sa aduca valoare lumii. Personalitati diferite, cu stiluri de invatare diferite, cu parinti care au sau nu au timp sa verifice sau sa ajute acasa procesul educational. Omul din spatele catedrei ar trebui sa porneasca exact de la aceste lucruri. Sa fie lasat sa isi faca un plan de ore adecvat necesitatilor copiilor, cu forme diferite de invatare pentru modalitati diferite de percepere a informatiilor. Vizuale pentru unii, practice pentru altii, teoretice pentru altii, etc.
Sa fie un om care intelege ca tonul ridicat are valoare poate doar in anumite momente, la fel ca alintarea sau joaca. Nu neaparat doar pentru clasele 0-1. Si ceilalti sunt copii. Chiar si cei de clasa a 12-a:).
Sa fie un om pentru care valoare are ceea ce ramane dupa ce preda, modul in care cei mici reusesc sa inteleaga procese, metode, concepte si sa le aplice real, nu mecanic. Pentru care performanta sa fie un plus, nu o necesitate sau un tel in sine.
Sa isi doreasca sa valorifice atuurile celor mici astfel incat sa devina abilitati reale, sa creasca si sa cultive cunostinte si abilitati pe care inca nu le au.
Nu conteaza varsta , scoala unde preda, temele multe sau putine.
Ce lipseste sa fie toti asa? Un ciclu defectuos care porneste tot de la educatie. Fie a legilor ministerului educatiei, a bugetelor alocate catre acest sector, a materialelor didactice invechite. Fie a modului in care sunt formati in facultati/colegii viitorii invatatori. Sau educatia primita de la parinti - si ei proveniti din diverse medii , care la randul lor au fost educati de scoala si familie... cu cerinte uneori absurde si fara respect, alteori informati si orientati spre calitate care se ciocnesc de opusul lor..E o bucla infinita.
Mi-as dori sa am un buton de reset. Sa pornim iar cu totii in directia corecta. Iar notiunea de”corect” sa fie analizata bine astfel incat sa fie ancorata in istorie dar si in realitatea societatii de azi si orientata spre dezvoltarile viitoare ale omenirii.