29 raspunsuri la acest subiect

[mianda]

Ba eu cred ca se refera mai mult la spirit decat la spiritualitate. A strecurat si "ezoteric" pe acolo. Cred ca e vorba de ceea ce transmitem la nivel energetic.

Editat de mianda, 25 martie 2018 - 18:13 .

[Collins20]

Dezvolta putin. Nu inteleg exact ce vrei sa transmiti.

 

Ma gandeam la relatia directa parinte-copil . Nu conteaza ceea ce ii spui , mai important e ceea ce vede ca faci . Daca eu nu am incredere in mine , nu cred ca are valoare cand ii spun copilului sa aiba incredere in el .Daca nu am prieteni si evit activitatile de socializare cum sa-i cer sa fie sociabil.

[mianda]

Ma gandeam la relatia directa parinte-copil . Nu conteaza ceea ce ii spui , mai important e ceea ce vede ca faci . Daca eu nu am incredere in mine , nu cred ca are valoare cand ii spun copilului sa aiba incredere in el .Daca nu am prieteni si evit activitatile de socializare cum sa-i cer sa fie sociabil.

Da, dar daca tu faci una si gandesti alta, fii sigur ca informatia energetica a gandului tau ajunge la copil. Deci nu conteaza ce spui sau faci, conteaza intentia din spatele acestor actiuni. Asta primesc copiii nostri inca din burta mamelor lor.

[antmil]

Ba eu cred ca se refera mai mult la spirit decat la spiritualitate. A strecurat si "ezoteric" pe acolo. Cred ca e vorba de ceea ce transmitem la nivel energetic.

 

Nu sint foarte aplecata catre “nivel energetic”. 

Acesta e un aspect care ma depășește.

 

 

 

[viviana]

Ba eu cred ca se refera mai mult la spirit decat la spiritualitate. A strecurat si "ezoteric" pe acolo. Cred ca e vorba de ceea ce transmitem la nivel energetic.

eu cred in telepatia dintre mama si copil. Aceea care dispare pana la un an, dar lasa urme, cred ca avem un prag personal pana la care  ne putem "simti" reciproc (si i-as spune mai mult intuitie) dar nu cred in chestia asta ca transmitem ceva la nivel energetic si ca celallat si primeste...

[viviana]

Ma gandeam la relatia directa parinte-copil . Nu conteaza ceea ce ii spui , mai important e ceea ce vede ca faci . Daca eu nu am incredere in mine , nu cred ca are valoare cand ii spun copilului sa aiba incredere in el .Daca nu am prieteni si evit activitatile de socializare cum sa-i cer sa fie sociabil.

Daca tu nu ai incredere in tine copilul nu vede asta. Dar iti va fi greu sa il educi sa aiba incredere in el, dar nu imposibil.

Temperamentul este innascut nu dobandit. Este mai mult decat probabil ca activitatile de socializare sa-i placa si sa si le dezvolte fara a-i cere tu nimic.

[Collins20]

Eu vreau sa-i transmit sa creada in niste principii , nu in anumiti oameni . Oamenii ii poti pierde pe drum .

[mianda]

eu cred in telepatia dintre mama si copil. Aceea care dispare pana la un an, dar lasa urme, cred ca avem un prag personal pana la care  ne putem "simti" reciproc (si i-as spune mai mult intuitie) dar nu cred in chestia asta ca transmitem ceva la nivel energetic si ca celallat si primeste...

Nu de telepatie vorbesc eu ci de legatura energetica.

Totul in jurul nostru e energie. in unele medii se vorbeste chiar despre faptul ca insasi materia pe care noi o percepem in plan fizic ca fiind doar materie, este de fapt numai informatie energetica.

E adevarat, pe la varsta de 6,7 ani copilul devine tot mai constient de sinele sau si ca acest sine este diferit de cel al mamei sale, insa legatura despre care vorbeam nu dispare niciodata. Este acolo si se manifesta sau nu in functie de credintele noastre.

[viviana]

Stiu ca nu vorbesti de telepatie. Am spus doar ca in timp ce cred in telepatie, intuitie etc nu cred in transmitere energetica.

Am dorit sa subliniez ca chiar daca sunt destul de evoluata spiritual am un anumit prag pana la care dau crezare anumitor chestiuni.

[antmil]

eu cred in telepatia dintre mama si copil. Aceea care dispare pana la un an, dar lasa urme, cred ca avem un prag personal pana la care ne putem "simti" reciproc (si i-as spune mai mult intuitie) dar nu cred in chestia asta ca transmitem ceva la nivel energetic si ca celallat si primeste...

 

Telepatie mi se pare mult (pentru mine) dar cred foarte mult in legătura dintre părinte/copil bazată pe o comunicare onesta. Chiar “simți” copilul. Intuiție mi se pare mult mai real :) Chiar si plecat la facultate și deci nu il văd zilnic și nici nu vorbim la telefon zilnic, am momente cind “știu” ca ceva este neobisnuit cu cel mare. 

 

Imi dau seama de ceva “diferit” de cind îmi pică ochii pe chipul lor. Doar ca uneori spun, alteori așteaptă.