14 raspunsuri la acest subiect

[aynara10]

Buna mamici si viitoare mamici!

 

Sunt pentru prima data pe un forum de profil sarcina si nastere. Am o problema mai ciudata: imi este frica sa raman insarcinata, mi-e groaza de tot ceea ce inseamna sarcina, nastere si crestere copii. Nu inteleg de unde exista frica aceasta care imi provoaca niste stari foarte aiurea. Ajung in pragul unor atacuri de panica numai daca incerc sa imi imaginez cum ar fi .....

 

Sunt casatorita de mai putin de un an. Stiu ca sotului i-ar placea sa fie tata insa mi-a spus ca nu imi va cere niciodata sa fac ceva ce nu vreau. Inainte de nunta am discutat despre copii, imi stia opinia si totusi a vrut sa se casatoreasca cu mine, cu riscul de a nu avea niciodata urmasi. 

 

Deja lumea intreaba "pe cand bebe?" si vad ca il deranjeaza intrebarea pentru ca si-ar dori sa lucram la un copil. Am ajuns sa o raresc in dormitor numai ca sa fiu sigura ca nu raman. Maine voiam sa ma duc sa imi cer reteta pt pilule si am vazut ca lucrul acesta l-a intristat si mai tare. Nici nu vreau sa fac un copil de dragul lui si apoi sa regret.

 

Nici nu stiu daca am nevoie de incurajari sau sa imi povestiti experientele voastre ca sa scap de aceasta teama.     

[CorinaDani]

ce varsta ai ?

frica pe care o resimti isi poate avea radacinile in copilarie, ceva te-a marcat si probabil nici nu-ti mai amintesti. poate ca un psiholog ar putea sa te ajute sa descoperi cauza acestei frici si cum poti s-o depasesti.

nici eu nu am vrut sa devin mama la inceputurile casniciei. pur si simplu consideram ca nu-mi plac copiii, ca n-as putea sa ma descurc. abia dupa 15 ani de casnicie mi-a venit mintea la cap si am devenit mama la varsta de 37 de ani. nu au existat probleme de sanatate, sa nu pot sa raman insarcinata sau altceva. pur si simplu am tot amanat momentul, pana am fost sigura ca doresc asta, ca am toate conditiile materiale necesare pentru a aduce pe lume un copil.

singurul regret este acela ca n-am facut copilul mai devreme macar cu 10 ani, la varsta mea nu prea mai ai energie, timp si chef sa te joci cu copilul, sa mergi cu el in parc, sa tii pasul dpdv fizic. mi-ar fi placut sa am doi copii, sa nu ramana fetita mea singura pe lume dupa ce noi parintii nu vom mai fi, sa aiba macar un frate sau sora pe care sa se poata baza.

asa ca, daca esti foarte tanara si proaspat casatorita, sfatul meu este sa mai astepti putin, sa se mai aseze lucrurile, sa te lamuresti care sunt cauzele acestei frici de sarcina/nastere/maternitate, sa se rodeze un pic casnicia si apoi poti sa devii mamica.

 

nasii mei de cununie au ajuns sa regrete enorm faptul ca nu au vrut sa devina parinti cand ceasul biologic inca ticaia. cand au dorit sa aiba un copil, era prea tarziu, aparusera niste probleme medicale, de adoptat nu concepeau, de proceduri de fertilizare nu s-au putut apropia la acea vreme pentru ca erau extrem de costisitoare. si acum au ajuns in preajma varstei de 50 de ani, se uita cu regret la familiile cu copii...din pacate timpul nu poate fi dat inapoi...

[Admin]

Vai ce bine vine subiectul asta! Chiar doream sa-l deschid eu. Pe 27 Martie o sa avem o emisiune pe tema asta! Revin cu amanunte.

[r_ocsy]

La mine nu a fost frica, a fost mai mult egoism. Nu aveam chef de scutece, nopti nedormite etc, ma interesa mai mult cariera decat construirea unei familii.  

Am ramas insarcinata din greseala de calcul sa zic asa, eu plangeam de ciuda, sotul nu isi incapea in piele de bucurie . Acum cu trecerea anilor, ma bucur ca s-a intamplat asa .... ma intreb cateodata daca nu s-ar fi intamplat asa, care ar fi fost viata mea actuala, as fi gasit in ultimii ani momentul perfect pentru a ramane insarcinata sau as fii fost in continuare intr-o alergare continua dupa lucruri neimportante in viata .....

[redactor]

Buna mamici si viitoare mamici!

 

Sunt pentru prima data pe un forum de profil sarcina si nastere. Am o problema mai ciudata: imi este frica sa raman insarcinata, mi-e groaza de tot ceea ce inseamna sarcina, nastere si crestere copii. Nu inteleg de unde exista frica aceasta care imi provoaca niste stari foarte aiurea. Ajung in pragul unor atacuri de panica numai daca incerc sa imi imaginez cum ar fi .....

 

Sunt casatorita de mai putin de un an. Stiu ca sotului i-ar placea sa fie tata insa mi-a spus ca nu imi va cere niciodata sa fac ceva ce nu vreau. Inainte de nunta am discutat despre copii, imi stia opinia si totusi a vrut sa se casatoreasca cu mine, cu riscul de a nu avea niciodata urmasi. 

 

Deja lumea intreaba "pe cand bebe?" si vad ca il deranjeaza intrebarea pentru ca si-ar dori sa lucram la un copil. Am ajuns sa o raresc in dormitor numai ca sa fiu sigura ca nu raman. Maine voiam sa ma duc sa imi cer reteta pt pilule si am vazut ca lucrul acesta l-a intristat si mai tare. Nici nu vreau sa fac un copil de dragul lui si apoi sa regret.

 

Nici nu stiu daca am nevoie de incurajari sau sa imi povestiti experientele voastre ca sa scap de aceasta teama.     

Copilul meu implineste in curand 18 ani. Pot sa iti spun ca acesti ani au fost cei mai fericiti ani ai vietii mele. 

Un copil iti va aduce atat de multa fericire combinata cu griji, iubire, sperante, emotii ... incat ai sa iti dai seama ca pana ai devenit mama ai trait in alt univers.

[aynara10]

ce varsta ai ?

frica pe care o resimti isi poate avea radacinile in copilarie, ceva te-a marcat si probabil nici nu-ti mai amintesti. poate ca un psiholog ar putea sa te ajute sa descoperi cauza acestei frici si cum poti s-o depasesti.

..

 

Am 28 de ani iar sotul 30. Nu imi pot da seama ce a provocat aceasta groaza in mine. Sunt constienta ca se da o lupta in interiorul meu, noaptea visez ca am copil si sunt extrem de fericita, iar ziua dau piept cu realitatea si panica pune stapanire. :( 

[CorinaDani]

sfatul meu este sa discuti cu un psiholog, atat separat, cat si impreuna cu sotul tau. asa cum ai descris situatia, il pedepsesti dublu; daca dupa nici un an de casnicie ai inceput sa-l eviti in dormitor, pentru ca nu vrei sa ramai insarcinata din greseala, nu este bine deloc, crede-ma.

ok, a acceptat ca nu vrei sa devii mama, dar il privezi si de o parte dintre momentele de intimitate ? pune-te o clipa in locul lui, cum crezi ca te-ai simti ?

 

pe de alta parte, concret, ce anume te ingrozeste din toata chestiunea cu sarcina, nasterea si cresterea copilului ?

 

ipotetic vorbind, daca ar fi sa devii mama in viitorul apropiat, are cine sa te ajute dupa nastere, in primele saptamani macar, pana intri intr-o rutina ? este ok viata voastra din punct de vedere material, ii puteti asigura copilului conditii decente de crestere si ingrijire ? esti intr-o perioada importanta din punct de vedere al carierei tale, daca lucrezi undeva ? crezi ca iti vor fi puse in pericol cariera sau locul de munca ?

 

din punct de vedere al sanatatii esti ok ? lasa grijile legate de silueta, mamicile din ziua de astazi sunt trase ca prin inel, am colege care au nascut cate 2 copii si au silueta unei pustoaice de liceu.

 

nasterea nu este atat de groaznica precum iti imaginezi, se poate naste natural cu anestezie epidurala sau, daca medicul considera necesar, prin cezariana. daca banii nu sunt o problema pentru voi, poti alege sa nasti intr-o maternitate privata, unde vei beneficia de tot confortul posibil, curatenie, personal amabil si profesionist. sunt si maternitati de stat decente, depinde acum si unde locuiesti. conteaza foarte mult si medicul care iti urmareste sarcina si cu care nasti.

 

cat despre cresterea copilului, aici nu exista reteta universala sau manual de instructiuni. vei invata din mers, pe masura ce copilul creste, sa te adaptezi nevoilor si cerintelor lui. si, slava domnului, informatia este acum la un click distanta.

[aynara10]

Multumesc pentru raspunsuri. O sa o iau pe rand:

1. Imi dau seama ca se simte aiurea cand il refuz si chiar ma simt vinovata. Uneori sunt zile cand nu am aproape nici o grija (zile calculate cu metoda calendarului, metoda care stiu ca nu e chiar sigura in evitarea unei sarcini).

2. Ce ma ingrozeste? Faptul ca nu voi face fata din nici un punct de vedere: material, spiritual, fizic...daca va fi cu probleme sarcina? Daca voi naste un copil cu probleme? Daca voi muri la nastere? Daca se va opri sarcina din evolutie? Daca nu il voi iubi? Daca nu voi stii sa il cresc si mai tarziu ma va uri? ...si inca un milion de daca.... :(

3. Nu are cine sa ma ajute dupa nastere, noi locuim in Bucuresti iar mamele noastre sunt la sute de km distanta, plus ca nu ma inteleg absolut deloc cu soacra mea si nu as fi de acord sa isi impuna ea punctele de vedere in cresterea copilului (pentru ca ea nu m-ar ajuta, ci ar prelua total controlul, cum a incercat sa faca si cu alte lucruri in trecut). 

4. Din punct de vedere material ne descurcam cat de cat, problema ar fi ca stam cu chirie intr-o garsoniera si avem rate inca pe 5 ani de acum inainte, lucru ce ne impiedica sa facem un credit pentru o casa a noastra. Nu cred ca este ok sa aduc pe lume un copil in conditiile acestea. 

5. Din punct de vedere al carierei inca nu am ajuns unde imi doresc eu, mai am mult de muncit iar un copil ar insemna un mare stop din acest punct de vedere. Daca voi ramane insarcinata imi voi pierde cu siguranta locul acesta de munca. 

6. Din punct de vedere al sanatatii, nu stiu ce sa zic. Nu am probleme mari, doar un chist de cativa cm care ma supara si cam atat. Cu silueta oricum nu imi bat capul, nici acum nu am un corp perfect si nici nu cred ca voi avea vreodata.

 

Ca sa va faceti o idee, eu sunt genul de persoana careia ii place sa doarma mult, trezitul noaptea imi creeaza o stare de nervi si nu cred ca as fi in stare sa fac fata crizelor de plans nocturne ale copilului. Sunt foarte sensibila din acest punct de vedere cat si in ceea ce priveste durerea. Inclusiv alaptatul mi se pare foarte dureros. Daca e sa tragem linie, nu sunt facuta sa am grija de un copil :( Am fost de mica, singurul copil la parinti, alintata si rasfatata si evident am devenit o fire egoista care pune propria persoana pe primul loc. Acum cand trebuie sa merg la control, nu stiu daca sa cer totusi pilule sau sa imi fac analizele pentru o eventuala sarcina :(

[roxanaz]

Nu vad de ce ar fi obligatoriu sa ai un copil, mai ales daca iti formulezi atatea temeri si impotriviri. Poate se mai schimba situatia intre timp.

[Ioana_Pos]

eu cunosc cateva femei care nu isi doresc si nu au copii si sunt fericite. Ideea asta ca o femeie nu poate fi fericita decat daca are familie/ copil e un construct social. Daca nu vrei copii nu e nevoie sa dai justificari :) nici sa iti schimbi parerea, nici chiar pentru sot, care iti stia dorintele.