Pfui, Rall, foarte misto urarea m-a binedispus si m-a facut sa ma simt jucausa.
Si ca sa va spui sincer nu iau niciun medicament, uite asa de-a naibii, aplic cu obstinatie autosugestia invatata. Si na, am reusit sa dorm nemacinata de nimic decat de cei 8 munti ai lui Cognetti.
Ziua de ieri a fost un mister. Mi-am dorit mult, mult sa stau singura si sa visez la cai verzi pe pereti fara a fi intrerupta. Dorinta ce mi-a fost indeplinita pana pe la 8 seara.
Mi-am dorit un tort cu ciocolata. A venit si el. Si multe flori. Copila mi-a facut cadou o carte de colorat, de astea antistress, pentru adulti si creioane colorate...
toti, toti cei care m-au felicitat in afara de pinguinii dragi, au facut-o pe messenger de la FB, pe whatsapp, personal, sau SMS la telefon. Nimic pe FB. Mi-am intins gatul a mirare. Pana aseara tarziu cand mi-a spus o prietena din America, nedumerita ca a vrut sa scrie pe timeline-ul meu si nu a putut.
aha, care va sa zica! Oricum tot nedumerita am ramas pana azi cand am constat ca era un setting, tot de mine pus - nu stiu cand si de ce.
Simpatica fuse si Yagmur, care pe ultima suta de metri, aproape de miezul noptii, cu speranta ca nu trece ziua mi-a trimis cele mai inedite si dragute urari.
Tortul l-am mancat abia pe la ora 1 noaptea dupa ce fii-mea a facut o regie cu o lumanare aprinsa si o cantare. Cand am taiat feliile si am vazut cum se intinde ciocolata aia si ce multa e mi-a venit o pofta nemaintalnita la mine.
Nu am mancat decat partea cu ciocolata si putin blat care era insiropat si amestecat cu nuca.