Dragi prietene,
M-am bucurat sa citesc ce ati scris in forum si am incercat sa descopar cat de mult se aseamana experienta mea cu a voastră. Am 37 de ani, sunt la prima sarcină și ar trebui să nasc chiar la sfârșitul lunii august, în 31. La început am avut dureri de burtă, tare enervante, mi s-au parut mai deranjante ca cele de la menstruație, greață puțin, mai mult în timpul zilei, după mâncare sau cand îmi era foarte foame. Culmea că încă de la început burtica mea a fost destul de vizibilă. De vreo 2 săptămâni însă, mă simt mult mai bine, greață aproape deloc, și durerile de burtă au dispărut, spre bucuria mea.
Noi locuim în Olanda și aici lucrurile sunt puțin diferite. După ce am rămas însărcinată, am anunțat la medicul de familie și apoi am obținut o programare la cel mai apropiat centru de nașteri din zonă. Aici sunt 4 moașe cu care mă întâlnesc pe toată periaoda sarcinii și cu care voi naște în final. Am primit și un număr de telefon de urgențe, în caz că aș avea întrebări sau intervine o situație care mă sperie, cineva e acolo 24 de ore ca să mă sfătuiască ce să fac. Am intrat și într-un program mame pentru mame și donez urină, din care se extrage hormonii de sarcină din care se fac medicamente in special soluție injectabilă. Cu asta e puțin de lucru că trebuie de fiecare dată să urinez în niște recipiente care au în ele o soluție de conservare care miroase f. urat și mai ales la început îmi provoca greață.
Am făcut până acuma deja 2 ecografe și saptamana viitoare va trebui sa il fac pe al treilea. Asta mi se pare exagerat de mult, eu mă gândeam că o să fac maxim 3 pe toată sarcina. Am încercat să le explic că nu mai vreau ecografe, dar mi-au explicat insistent că au nevoie de aceste ecografe. Cred ca la următoarea sarcină nu o să mai accept decât poate maxim 1 ecograf. Imi face placere sa il vad pe baby, dar mă gândesc în primul rând la sănătatea lui și aș vrea in ceea ce ține de mine să fac tot ce pot să îi fie bine.