14 raspunsuri la acest subiect

[IoanaBoiu]

 Am deschis acest subiect pentru mine, dar sper sa fie de ajutor si altora in situatia mea.

 

Vorbesc aici despre abuzul in relatia de cuplu, si cum ma pot proteja.

Spre exemplu, partenerul ridica tonul, sau ma insulta (ex. “nu esti buna de nimic”) 

Cum e bine sa reactionez atunci, pe moment? 

 

Va multumesc pentru sfaturi!

[mianda]

Facandu-l pe el sa inteleaga cauzele ce duc la acest abuz, dar nu in momentul in care iti vorbeste urat. Atunci poti sa-i spui cum te face sa te simti in acel moment.

Atentie, cauzele sunt la el, nu la tine! De cele mai multe ori victima, care in momentul de fata esti tu, ajunge in timp sa creada ca intr-adevar, nu este buna de nimic. Astfel traind numai si numai in umbra agresorului.

 

Aveti copii? Cu ei procedeaza la fel? 

[IoanaBoiu]

Facandu-l pe el sa inteleaga cauzele ce duc la acest abuz, dar nu in momentul in care iti vorbeste urat. Atunci poti sa-i spui cum te face sa te simti in acel moment.

Atentie, cauzele sunt la el, nu la tine! De cele mai multe ori victima, care in momentul de fata esti tu, ajunge in timp sa creada ca intr-adevar, nu este buna de nimic. Astfel traind numai si numai in umbra agresorului.

 

Aveti copii? Cu ei procedeaza la fel? 

 

Da, avem copii, insa pe ei nu ii trateaza la fel.

Ai dreptate, problema e la el, si totusi noi ii invatam pe ceilalti cum sa ne trateze. Mi se spune des “nu-i mai permite X si Y”, si totusi nu pot sa-mi imaginez cum s-ar manifesta acest “nepermis” in mod concret. 

[mianda]

Nu noi ii invatam cum sa ne trateze. Asta se invata in copilaria mica de la parinti. Probabil la acelasi abuz a fost supus si mama lui, sau cel abuzat a fost chiar el.

Tu nu poti face nimic pentru a-l schimba. Singur trebuie sa inteleaga mecanismele care au dus la asa ceva si cu ajutor specializat sa gaseasca caile prin care sa stearga raul din copilarie.

Tu nu poti face decat sa te protejezi de atacurile lui.

Aveti grija de copii. Voi sunteti modelui lor de adulti.

[J G]

Ba ii invatam pe ceilalti cum sa ne trateze, cum sa nu? Le punem limite "o sa te rog sa nu mi te adresezi asa, nu iti permit sa imi vorbesti asa, trebuie sa incetezi" si daca nu o faci, vor fi urmatoarele consecinte - si uneori trebuie sa-i invatam cum sa puna problema atunci cand au ceva de criticat, doresc ceva etc.

Da, ar fi ideal ca oamenii sa invete in copilarie cum sa se poarte, dar daca nu au norocul asta nu inseamna ca e totul pierdut pana au personal o epifanie si decid sa se schimbe. Oamenii se schimba daca li se impun limite, daca vad ca modul lor de a se comporta nu le aduce niciu castig, ba din contra le aduce pagube. De aceea, pentru comportamentele nedorite trebuie sa existe consecinte.

 

Ioana, tu cum reactionezi cand iti vorbeste sotul urat?

[mianda]

Ce voiam eu sa subliniez e faptul ca nimeni nu se schimba daca nu are dorinta de schimbare. Cei din jurul lor pot face orice, dar daca dorinta nu vine din interiorul lor degeaba. E ca la alcoolici.

[J G]

Asa e, dar nimeni nu vrea sa se schimbe daca nu e "incurajat".

[IoanaBoiu]

Ba ii invatam pe ceilalti cum sa ne trateze, cum sa nu? Le punem limite "o sa te rog sa nu mi te adresezi asa, nu iti permit sa imi vorbesti asa, trebuie sa incetezi" si daca nu o faci, vor fi urmatoarele consecinte - si uneori trebuie sa-i invatam cum sa puna problema atunci cand au ceva de criticat, doresc ceva etc.

Da, ar fi ideal ca oamenii sa invete in copilarie cum sa se poarte, dar daca nu au norocul asta nu inseamna ca e totul pierdut pana au personal o epifanie si decid sa se schimbe. Oamenii se schimba daca li se impun limite, daca vad ca modul lor de a se comporta nu le aduce niciu castig, ba din contra le aduce pagube. De aceea, pentru comportamentele nedorite trebuie sa existe consecinte.

 

Ioana, tu cum reactionezi cand iti vorbeste sotul urat?

Ii spun sa-si schimbe tonul, sau ii cer sa imi vorbeasca cu respect. Incerc sa fiu cat pot de calma si sa ii vorbesc cu diplomatie, il privesc in ochi fara teama si fara rusine.

Insa el se enerveaza din ce in ce mai mult si nu se opreste, dimpotriva...

 

Nu am dat nici un ultimatum pana acum. Ce-as putea face, oricum? Sa dorm pe canapea?

[Fleurdelise]

Nu stiu cum e, daca functioneaza, dar as incerca, desigur daca e posibil si nu perturbi programul copiilor, sa plec cu copiii imediat ce incepe cu insultele. Dupa ce l as fi avertizat calm in prealabil ca voi plecati daca el continua.

Desigur plecatul trebuie sa fie o consecinta neplacuta pt el nu o pedeapsa pt voi. Iesiti la o plimbare, mancati in oras, mergeti  la parintii tai, de ex.Lasand balta toate treburile casei. Va intoarceti numai dupa ce ai verificat cu el la tel ca e capabil sa ti vorbeasca calm.

[J G]

Ii spun sa-si schimbe tonul, sau ii cer sa imi vorbeasca cu respect. Incerc sa fiu cat pot de calma si sa ii vorbesc cu diplomatie, il privesc in ochi fara teama si fara rusine.

Insa el se enerveaza din ce in ce mai mult si nu se opreste, dimpotriva...

 

Nu am dat nici un ultimatum pana acum. Ce-as putea face, oricum? Sa dorm pe canapea?

 

De ce incerci sa vorbesti cu diplomatie, tu nu te enervezi cand iti vorbeste asa? Oricare ar fi strategia ta cu vorbitul calm, evident nu functioneaza, nu?

te intreb, care sunt consecintele pentru comportamentullui?

Eu zic sa-l trimiti pe el sa doarma pe canapea sau eventual la un hotel pana-i trec nervii.