28 raspunsuri la acest subiect

[mihaela_s]

Dana, nu am scris nicăieri ca nu am crescut copiii cu reguli, sunt împotriva acestui mod de creștere. Am scris ca i-am acordat libertate. Am făcut-o treptat, in funcție de vârsta și de maturitatea pe care o avea. 

 

A plecat de acasa Pt ca se simțea suficient de matura sa înceapă sa își vadă de viața singura. In plus voia sa locuiască împreuna cu prietenul ei iar soțul meu nu a fost de acord sa se mute băiatul la noi. Aici mulți părinți accepta asta și copiii locuiesc acasa in continuare dar platesc o suma de bani, ca un fel de chirie. 

 

[andacos]

Dana, nu am scris nicăieri ca nu am crescut copiii cu reguli, sunt împotriva acestui mod de creștere. Am scris ca i-am acordat libertate. Am făcut-o treptat, in funcție de vârsta și de maturitatea pe care o avea. A plecat de acasa Pt ca se simțea suficient de matura sa înceapă sa își vadă de viața singura. In plus voia sa locuiască împreuna cu prietenul ei iar soțul meu nu a fost de acord sa se mute băiatul la noi. Aici mulți părinți accepta asta și copiii locuiesc acasa in continuare dar platesc o suma de bani, ca un fel de chirie.

 

Am Inteles,cred ca si eu as fi aplicat regula asta(a mutatul)daca as fi fost Pusa in acesta situatia.

[redactor]

Dar tu ce ora propui? 

Depinde foarte mult de la caz la caz. Intotdeauna exista niste factori ca: unde este petrecerea, daca e in vacanta sau in tipul scolii, care este ocazia, care este anturajul ...

 

Nu suntem rigizi insa intotdeauna e important sa stim cat mai multe detalii :)

[isabela]

Si eu am acordat libertate si incredere. Si da, mi-a fost teama, si da a facut si "prostii" si i "s-a taiat" libertatea oferita.

 

Ce-i drept nu mi-a fost deloc usor, dar privind in urma, am luat deciziile potrivite, la timpul potrivit. A devenit un adult responsabil, suficient de matura sa-si traiasca viata singura.

 

Avea ora de venit acasa, care s-a modificat pe masura ce treceau anii. Intotdeauna stiam unde este, cu cine este,stiam numere de telefon ale prietenelor cu care iesea.

Si pentru linistea mea, imi trimitea mesaje. Imi scria atat:" Sunt OK".

 

N-a fost deloc usor. La inceput nu puteam adormi pana nu venea acasa.

 

Acum, studenta fiind, departe de casa,are foarte multi colegi care n-au avut libertate, si ce-mi poveste de ei... Profita copiii la maxim de faptul ca sunt singuri, departe de casa, si traiesc tot ce n-au avut voie acasa. Si traiesc la maxim.

[mihaela_s]

Isabela ma bucur sa citesc ca sunteți Ok, amândouă. Îmi amintesc ca nu ti-a fost mereu ușor cu ea  .

[isabela]

Da ,Mihaela_s, suntem bine. Iti amintesti bine, nu de putine ori am cerut sfaturi pe aici.

Iar modul tau de a gandi, de a vedea lucrurile, de a iti educa copiii, m-a ajutat foarte mult.

 

Multi de aici m-au ajutat, tare bine mi-a prins acest forum in momentele de cumpana, cand nu mai stiam cum sa procedez.

[redactor]

Intr-adevar Isabela - ai ridicat problema copiilor care nu au libertate si ajung brusc fara controlul lor.

Este foarte adevarat ce spui. E mult mai bine sa acordam copilului incredere si libertatea decat sa ajunga student si sa ... profite la maxim de ea, fara nici o ratiune.

 

(ca scapatii ... cum ar spune maica-mea ...  )

[Ella73]

Fiica-mea (14 ani jumate, clasa a9a) are libertate deplina   nu a sarit niciodata calul, cand vrea sa plece undeva imi cere voie..si ma informeaza cand ajunge acasa...de la 11 ani a devenit independenta, de la 13 sta singura acasa si 3-4 zile...de la anul va sta singura cand noi vom pleca in vacante (incepem cu o saptamana, apoi vedem)...nu stiu cum va fi de la 16 ani incolo, dar nu cred ca vom avea probleme cu ea.

Editat de Ella73, 10 noiembrie 2017 - 16:20 .

[Judoka02]

Ella,

ai incredere in copil, dar ai incredere in siguranta cartierului, daca vine seara tarziu acasa, daca o urmareste cineva si vede ca e singura in casa ? Eu n as putea sa las copilul singur noaptea, auzi atatea povesti de ti se zbarleste parul.

[buflea]

Mie mi se pare ca toata lumea spune acelasi lucru, dar cu alte cuvinte ...inclusiv Michellina, care pare ca nu e in trend.

 

Cea mai obiectiva mi s-a parut Isabela. Strategia este sa le oferim libertate in functie de varsta si sa le-o mai luam inapoi cand abuzeaza de ea.

 

E usor pentru cei ce au copiii mari deja, sa spuna ce treaba buna au facut. Greul este cand esti in mijlocul situatiei, nu cand ai trecut de ea, stii rezultatul si te uiti cu mandrie inapoi ...si asta e valabil nu numai in cazul asta, ci in general in orice impas al vietii (relatie, job, rude, copiii).

 

Pe masura ce imbatranesc imi schimb viziunea despre educatia copiilor. Cred ca personalitatea ne defineste 80% si ne ghidam in viata, inconstient, numai dupa ea. Educatia nu face decat sa ne imprime de foarte devreme niste valori sociale, niste norme de bine si rau, in functie de zona in care devenim adulti. De actionat, tot in functie de personalitate actionam, mai exact, asa cum ne vine.

Prin urmare, eu nu cred ca cei care se vad singuri la college si exagereaza, o fac pentru ca au fost constransi acasa ...ci o fac pentru ca asta le e felul, de risk takers. E foarte posibil ca restrictiile de acasa sa fi fost o consecinta a personalitatii lor observata de parinti.

 

In concluzie, nu exista reteta ...tot ce trebuie sa facem ca parinti este sa le observam personalitatile si sa minimizam riscurile esecurilor lor, atata timp cat ii avem sub privire, asteptand sa se maturizeze si sa-si asume responsabilitatea alegerilor lor. Si cateodata, cu unii dintre ei, asta presupune si ingradire de libertati. Cum zicea Izabela, mai dai, mai iei, iar mai dai ...si timpul trece.