Of, ce sa fac...decat lata?
Acum vreo 3 saptamani ne-am intalnit la notariat, am semnat din nou ca sunt de acord ca tata nu a contribuit la cumpararea ap. de doua camere (in care locuieste ea). Am incheiat ce am inceput la succesiune in 2003. Am gasit actul gata redactat, doar pentru a fi semnat. A avut nevoie de semnatura mea pentru a-l scoate pe tata din intabulare.
Nu va spun cate oftaturi am auzit in timp ce citeam actul, apoi asa un "of, Doamne, Doamne" din toti rarunchii, asa, de intimidare, de...... ce vreti voi sa fie. Ce vroia, sa semnez asa, fara sa citesc macar?
Cand am iesit din notariat a inceput: ca eu nu merit nimic, ca numai ea a muncit, ca ea a bagat bani in apartament (se referea la cel de trei camere), asa ca daca vreau sa-mi mai faca contract de vanzare-cumparare, trebuie sa-i dau cei 15000 de euro toti odata.
Parca v-am zis ca stabilisem cu ea sa-i platesc ca sulta cca350 euro pe luna timp de 4 ani. Pentru ca nu vreau sa fac imprumut la banca. Dar ce? Am vreo dovada ca am stabilit asa???? nu! Ca ea a vorbit cu avocati, cu notari, cu ...bla-bla-bla, si asa e mai bine, sa scape odata de mine pentru totdeauna, sa uit ca am mama, chiar mi-a zis in strada, atunci "nu-mi mai spune mama". Ca pot face imprumut in euro, dobanda e 9% pe an, retrag banii si-i dau direct ei (adica sa umblu cu 15000 de euro pe strada, ca asa vrea ea), si sa mai pierd si eu, ca si ea a pierdut destul. Cred ca se referea la comisioanele de retragere. Daca scoti euro, comisionul e 0,5%. Adica inca vreo 300 de euro pierduti.
A ramas ca atunci cand e gata cadastrul sa ne intalnim la notariat, facem actele, ii dau banii, si fiecare pe drumul ei.
Cadastrul cred ca-i gata de mult.... oare mai suna sa facem actele? Voi ce ziceti?