Sari la conținut

Sari la conținut


- - - - -

La bine și la greu


64 raspunsuri la acest subiect

#11
andacos

andacos

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 23.549 mesaje

Postat 03 octombrie 2017 - 16:07

Nu stiu ce sechele in aria emotionala(si nici nu trebuie sa stiu)insa este un leit motiv al bolnavului incurabil,sa se detaseze emotional(si fizic)de persoana iubita.


  • 0

#12
marius

marius

    Membru VIP

  • Moderators
  • 23.908 mesaje

Postat 03 octombrie 2017 - 16:08

Oamenii au obiceiul uneori sa isi asume volutar sau involuntar opiniile altora. Uneori desi cred altceva se mint singuri, sau incearca sa evite judecati externe lor.

De aceea personal nu merg prin a da un raspuns ferm.

Sunt doua categorii de persoane. Ambele au dreptate. Unii vor fi bivoli altii pasari. Atata timp cat o persoana se recunoaste in a apartine fie bivolilor fie pasarilor si accepta acest statut nativ nu cred ca se poate reprosa ceva.

In fapt, personal cred ca nici macar aici nu ar fi o problema cat a celui aflat in nevoie si care in mod firesc, moral, etic, civilizat este necesar sa fie sprijinit in limita posibilitatilor. Acolo trebuie sa fii mai degraba impacat cu tine insati.


  • 1

#13
brilla

brilla

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 1.020 mesaje

Postat 03 octombrie 2017 - 16:13

Nu stiu ce sechele in aria emotionala(si nici nu trebuie sa stiu)insa este un leit motiv al bolnavului incurabil,sa se detaseze emotional(si fizic)de persoana iubita.

Nu, la el este un efect al tratamentului și este permanent. 


  • 0

#14
andacos

andacos

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 23.549 mesaje

Postat 03 octombrie 2017 - 16:17

Nu, la el este un efect al tratamentului și este permanent. 

Am inteles,insa daca el stie ,starea de detasare emotionala,este foarte explicabila.

 

Daca te referi(si) la contact sexual(lipsa lui datorita efectelor medicatiei),atunci e si mai grav(pentru el),se va "raci"mai mult de partener.


Editat de andacos, 03 octombrie 2017 - 16:19 .

  • 0

#15
carolinah

carolinah

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 3.536 mesaje

Postat 03 octombrie 2017 - 17:59

Eu ma gandesc ca nu e atata de constiinta, ci de dragoste! Adica nu mai iubesti omul cu care ai ales sa-ti imparti viata la un moment dat pt ca a fost bolnav rau si s-a schimbat. Este perfect plauzibil, poate ca nu l-ai fi iubit de la inceput daca era asa. Pe de alta parte te gandesti si la barbatul respectiv; sa fii in papucii lui, cum te-ai simti? 

 

Foarte greu:(

 

Insa cred ca in cazul de fata doamnei respective ii e f greu pt ca se simte singura. Nu mai trag doi la jug. Si atunci are nevoie de sprijin din afara: psiholog sau prieteni impartiali si care sa nu judece.


  • 1

#16
brilla

brilla

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 1.020 mesaje

Postat 03 octombrie 2017 - 18:12

Am inteles,insa daca el stie ,starea de detasare emotionala,este foarte explicabila.

 

Daca te referi(si) la contact sexual(lipsa lui datorita efectelor medicatiei),atunci e si mai grav(pentru el),se va "raci"mai mult de partener.

 

Nu știu cât conștientizează el. Porțiuni din creierul lui nu mai funcționează, una din ele este responsabilă cu afectivitatea. În condițiile astea, nu știu dacă el simte că lipsește ceva sau se simte "normal", însă viața de cuplu este afectată sub toate aspectele.


  • 0

#17
brilla

brilla

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 1.020 mesaje

Postat 03 octombrie 2017 - 18:25

Eu ma gandesc ca nu e atata de constiinta, ci de dragoste! Adica nu mai iubesti omul cu care ai ales sa-ti imparti viata la un moment dat pt ca a fost bolnav rau si s-a schimbat. Este perfect plauzibil, poate ca nu l-ai fi iubit de la inceput daca era asa. Pe de alta parte te gandesti si la barbatul respectiv; sa fii in papucii lui, cum te-ai simti? 

 

Foarte greu:(

 

Insa cred ca in cazul de fata doamnei respective ii e f greu pt ca se simte singura. Nu mai trag doi la jug. Si atunci are nevoie de sprijin din afara: psiholog sau prieteni impartiali si care sa nu judece.

Eu cred că este posibil ca sentimentele să se schimbe. După ani de zile de făcut datoria, dragostea nu știu dacă dispare, dar nu mai este nici prezentă. Nu prea mai este întreținută, pentru asta fiind nevoie totuși de doi. În plus, fiecare are o datorie și față de el însuși și viața lui, deci conflictul interior cu care se confruntă cel care a rămas să "ducă" practic singur este chiar foarte adânc. Cu atât mai mult cu cât el chiar are nevoie de cineva care să aibă grijă de el.


  • 0

#18
viviana

viviana

    Membru VIP

  • Moderators
  • 20.877 mesaje

Postat 03 octombrie 2017 - 21:18

O postare de la un subiect de aici m-a inspirat să creez subiectul de față în care adresez întrebarea: până unde merge acel „împreună la bine și la greu” ?

 

Pornesc de la un caz concret: o familie formată din soț și soție. În urmă cu mai mulți ani, el a suferit de o boală foarte gravă, cu posibilități foarte mari de a fi mortală. Ea a făcut toate eforturile pentru ca el să supraviețuiască și a reușit. Însă el a rămas cu sechele în urma tratamentului. Fără să intru în alte amănunte, el practic nu mai este același om, relația e cu totul diferită față de ce era,  iar responsabilitățile sunt aproape în exclusivitate pe umerii ei. Iar ea a obosit, simte că îi trece viața în acest mod „steril”, dar nu îl poate abandona, în virtutea conștiinței. De aici întrebarea din începutul postării. Există, deci, o cale „corectă” de urmat?

Brilla, eforturile pentru supravietuirea lui au fost facute de amandoi. Atunci cand sotia o sa inteleaga asta nu o sa se mai simta frustrata.

Partea cu responsabilitatile nu o inteleg. E chiar asa de rau sa iei hotarari pentru 2 persoane?

 

Mie subiectul asta mi se pare tare trist..

Ce facem daca partenerul, omul pe care-l iubim, capata o invaliditate. Il parasim sau nu. Il sustinem sau nu. Nu poti sterge totul cu buretele. O viata, o casnicie, niste ani...

Dar daca partenerul devine obez? Gata il parasim?

 

Am 25 de ani de casatorie in spate.  Mi-as ajuta sotul neconditionat. Nici nu m-as gandi sa fac altfel. Si sper ca nici el sa nu ma lase  balta daca ma imbolnavesc. Trebuie sa ne ajutam intre noi.

 

Date fiind particularitatile familiei mele multe responsabilitati (majoritatea) cad in sarcina mea. Da, uneori poate fi enervant, poate fi obositor, dar este ceva cu care te obisnuiesti si daca reusesti sa te detasezi si sa nu te lamentezi in termeni de "trece viata pe langa mine" (cand de fapt nu trece nimic pe langa tine, esti chiar in interiorul vietii tale) o sa constati ca poti gasi fericire.

Putin optimism si haz de necaz nu strica nimanui.

<script> </script>


  • 2

#19
viviana

viviana

    Membru VIP

  • Moderators
  • 20.877 mesaje

Postat 03 octombrie 2017 - 21:36

Eu cred că este posibil ca sentimentele să se schimbe. După ani de zile de făcut datoria, dragostea nu știu dacă dispare, dar nu mai este nici prezentă. Nu prea mai este întreținută, pentru asta fiind nevoie totuși de doi. În plus, fiecare are o datorie și față de el însuși și viața lui, deci conflictul interior cu care se confruntă cel care a rămas să "ducă" practic singur este chiar foarte adânc. Cu atât mai mult cu cât el chiar are nevoie de cineva care să aibă grijă de el.

Asta nu inteleg. Eu nu pot gandi in termeni de "datorie".

Si nici nu pot alatura datorie cu dragoste in aceeasi propozitie.

 

Daca cineva  considera ca si-a facut doar datoria avand grija de partener e clar ca nu e  dragoste la mijloc. E doar o constiinta vinovata ca simte altceva si cauta o rezolvare  morala.

 


  • 2

#20
brilla

brilla

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 1.020 mesaje

Postat 03 octombrie 2017 - 22:22

Brilla, eforturile pentru supravietuirea lui au fost facute de amandoi. Atunci cand sotia o sa inteleaga asta nu o sa se mai simta frustrata.

Partea cu responsabilitatile nu o inteleg. E chiar asa de rau sa iei hotarari pentru 2 persoane?

 

Mie subiectul asta mi se pare tare trist..

Ce facem daca partenerul, omul pe care-l iubim, capata o invaliditate. Il parasim sau nu. Il sustinem sau nu. Nu poti sterge totul cu buretele. O viata, o casnicie, niste ani...

Dar daca partenerul devine obez? Gata il parasim?

 

Am 25 de ani de casatorie in spate.  Mi-as ajuta sotul neconditionat. Nici nu m-as gandi sa fac altfel. Si sper ca nici el sa nu ma lase  balta daca ma imbolnavesc. Trebuie sa ne ajutam intre noi.

 

Date fiind particularitatile familiei mele multe responsabilitati (majoritatea) cad in sarcina mea. Da, uneori poate fi enervant, poate fi obositor, dar este ceva cu care te obisnuiesti si daca reusesti sa te detasezi si sa nu te lamentezi in termeni de "trece viata pe langa mine" (cand de fapt nu trece nimic pe langa tine, esti chiar in interiorul vietii tale) o sa constati ca poti gasi fericire.

Putin optimism si haz de necaz nu strica nimanui.

<script> </script>

Când spun că ea a făcut toate eforturile pentru salvarea lui, mă refer la faptul că ea s-a zbătut cam singură ca să adune banii pentru ca el să beneficieze de tratament în străinătate. În România i se spusese că nu are șanse. 

 

Subiectul e într-adevăr trist. Eu aș pune întrebarea ce poate face cineva dacă omul pe care l-a iubit nu este invalid, ci cu totul altul. Boala pe care a avut-o nu mai există acum în corpul lui, deși există pericolul să recidiveze, dar el e cu totul altul, doar „carcasa” e aceeași. Este vorba mai puțin despre responsabilitățile de zi cu zi, cât mai ales despre faptul că, asemenea oricui, poate și ea simți nevoia de afecțiune și sprijin sufletesc, iar partenerul ei nu i le va putea oferi niciodată. Aveau câțiva ani de căsnicie când el s-a îmbolnăvit, iar numărul de ani de când durează această situație a ajuns să atingă aproape dublul numărului de ani de dinainte.  Și-a ajutat soțul necondiționaat, eu sunt convinsă că va merge înainte la fel, pentru că nu îl poate abandona. Nu se lamentează, nici vorbă, nu este vorba despre asta, dar partea cu optimismul și hazul de necaz nu prea îi iese în situația asta. 
 

Am pornit acest subiect nu pentru a obține eventual sfaturi pe care să i le ofer, ci pentru a afla ce gândesc alții despre o asemenea situație.Nu știu dacă am folosit pe undeva expresia „trece viața pe lângă mine”, dar nu asta e ideea, ci m-am referit la o viață „sterilă”. Un cuplu în care unul dă și celălalt doar primește, nu mai există dragostea care țin doi oameni uniți, pentru că unul nu o poate oferi, celălalt nu are cui să o ofere pentru a fi primită, doar că motivele sunt medicale. Eu cred că lipsa afecțiunii reciproce erodează un cuplu, indiferent de cauzele ei.


  • 1




Intrebari Panica

  • Problema?

    MayaNuria
    - ian 16 2019 07:57

  • Morfologie trim 2

    simo bia
    - ian 15 2019 20:36

  • Morfologie trim 2

    simo bia
    - ian 15 2019 20:36

  • Arsuri stomac, dureri

    ella0303
    - ian 15 2019 20:11

  • Diabet gestational

    Guest__* - ian 15 2019 17:11

Grupuri

  • Mamici de septembrie 2016

    Ralucutza1987
    - sep 17 2017 10:28

  • Bebeluși prematuri!

    Briseea
    - iul 12 2017 08:28

  • Mămici cu burtici 2015-2016

    gianin1
    - aug 10 2016 21:11

  • Mamici de bulgarasi2016

    Ale Ale
    - mar 09 2016 15:55

  • Mamici de Martie 2016

    Anda08
    - iul 08 2015 09:20

Bloguri

  • Noutati despre bebe

    Gabriela*
    - ian 15 2019 22:51

  • Puiuțul meu cel mic

    Herciu29
    - ian 15 2019 10:35

  • Trimestrul trei

    Ondine27
    - ian 14 2019 18:04

  • Bagajul pentru maternitate

    Gabrielaai
    - ian 14 2019 02:46

  • O zi specială

    BOBMARIA
    - ian 13 2019 21:14

Retete

  • Galette cu fructe de toamna

    Anda08
    - nov 06 2018 14:38

  • Clafoutis cu banane si curmale, fara zahar

    Anda08
    - sep 27 2018 10:23

  • Salata de cartofi Puttanesca

    Anda08
    - sep 17 2018 10:04

  • Pancakes cu legume

    Anda08
    - aug 27 2018 11:28

  • Briose cu morcov, pastarnac si sfecla

    Anda08
    - aug 15 2018 14:36

Reclama: 0