Dragele mele,
Va scriu in speranta de a gasi aici suport moral si intelegere.
Vedeti voi, ma gasesc intr-o situatie pe care o percep "fara iesire". Sincer, nu stiu ce sa mai fac.
Dar, s-o luam cu inceputul.
De ceva timp incoace(cam patru ani as zice eu), sotul meu cheltuie fara sa ma consulte, si cheltuie mult, pana cand la un moment dat, nu am avut nici bani suficienti pentru chirie. Am incercat noi sa facem planuri, sa avem reguli de genul: nu avem voie sa scoatem bani de la banca, trebuie sa depunem toate facturile intr-un cosulet, am avut pliculete cu bani cu destinatie precisa(ex: X pentru mancare, Y pentru benzina) etc.etc.
Dragul meu sot nu a respectat nimic din tot ce am stabilit pana acum.
Eu, pe partea mea, am trecut prin toate starile: m-am simtit jignita, tradata, nervoasa de-a dreptul si mai ales neputincioasa. Mi-am dat seama ca, orice as face eu si orice am stabili impreuna, el va cheltui si va cheltui pana ce nu vom mai avea Nici Un Ban.
Bineinteles, am sugerat ca amandoi sa avem conturi separate, dar el reactioneaza foarte urat atunci cand eu deschid subiectul. De fiecare data ma face sa ma simt groaznic si cedez... si o luam iar de la inceput.
Acum doua saptamani, am avut un avant de emancipare. Asa ca am decis sa pun ceva bani deoparte pentru mine, si sa incep o mica afacere(de ce nu) despre care el nu va sti nimic. Am vrut sa fac asta pentru mine, pentru a avea un minim de independenta, si pentru ca nu mai suportam stresul de a ma certa cu el pe subiectul banilor. Nu mai suportam, pur si simplu.
Mai bine, el sa cumpere cat vrea pe partea lui, iar eu sa am banii mei pusi deoparte, despre care el nu stie nimic.
Stiu ca nu e solutia ideala, dar ce sa fac? Spuneti si voi, ca sunt complet pierduta.