1676 raspunsuri la acest subiect

[andaghe]

:) mulțumesc! Mama mea are onomastica azi :)

Am mai scris mesaj dar s-a șters ...

 

[andaghe]

Ziceam că Tamara a început să meargă bine pe trotineta, în parc, vrea neapărat cu casca, nu e atenta la cei care merg cu biciclete, sta de vorba cu toată lumea, oferă păpădii, e o distracție și o provocare să mă duc cu ea la sală sporturilor :))

[andaghe]

Dacă se apropie de cineva striga "hei, atenție la mine!" In loc sa se ferească ea :))

[geuta]

Iulia a primit de la verisor o bicicleta cu roti ajutatoare.

E senzatie, a uitat si de trotineta si de tot...

noi nu mai mergem de mult la Sala Sportului. Prea multa aglomeratie si trebuie sa fiu mereu cu ochii in 4- ba la caini, biciclete, bicicletele alea de inchiriat pt adulti.

Ajung acasa epuizata.

asa ca preferam parcul de la vest. Acolo merg fetele cu bicicleta linistite, au si traseu mai mare, nu e nici inghesuiala.

Singurul dezavantaj e ca o sa vina vremea calda si nu e umbra deloc, dar o sa iesim mai pe dupa amiaza.

[geuta]

Buna,

Ce mai faceti?

Marti  am fost la un seminar despre anxietatile copiilor.

Aveam totusi asteptari mai mari, dar macar am retinut cateva idei pe care le impart cu voi.

Sincer ma asteptam sa fie mai mult Q&A, unde sa auzim concret pe cazuri si grupa de varsta, cum sa gestionam situatiile anxioase.

 

Iata ce am retinut:

- in momentul in care au o stare de anxietate, indiferent de motiv, NU spunem copilului va fi bine- il intrebam unde simtim ca il doare(pot simti dureri de cap, burtica....).

il invatam sa respire- sunt copii care in astfel de stari fie au un plans din acela infundat si li se accelereaza bataile inimii, fie plang si uita sa respire(fac pauze mari de respiratie)

Practic asta inseamna sa ii invatam sa constientizeze gandurile (chiar daca ei nu percep asemenea noua) si de fapt sunt sunt mecanisme de autocontrol pe care noi ii invatam sa le activeze ori de cate ori simt nevoia.

Abia dupa ce le trece starea facem educatie cu ei.

Spunandu-le "totul va fi bine" se traduce ca Eu am nevoie ca tu sa fii bine.

Cel mai bine spunem "esti in siguranta"

[geuta]

Si totusi anxietatea are si partile ei bune, daca pot sa zic asa.... te poate motiva sa ramai in  siguranta, sa fii prudent.

De exemplu nu zici- eu n-am nicio frica sa merg pe mijlocul strazii (la varsta lor de 3 ani+, ei se simt neinfricati).

[andaghe]

Dar când este anxios copilul și cum identificăm starea? 

Eu știu când sunt eu anxioasa și știu de ce, dar nu am observat la Tami sa fie anxioasa. Nici macar fricoasa.

[geuta]

Pai de exemplu eu am momente cand vad la Iulia ca nu vrea la gradi.

Si incepe cu motive diverse, cu plans din orice totul pt a atrage atentia.

Cu Ioana am ajuns la consiliere pt anxietatea de separare-am povestit trairile ei la gradi si after.

Cautam cu lanterna monstri...

Durerea ei psihica era indreptata catre burtica fizic.

Am ajuns cu ea si la perfuzii, a fost si suspecta de apendicita.

Dupa terapie nu au mai fost dureri fizice.

[geuta]

La varsta asta orice le poate cauza anxietate, frustrare, chiar si un banal refuz.

[andaghe]

Eu tot nu îmi dau seama ce ar cauza anxietate la un copil, un copil crescut cu iubire și normal adică.

Frustrare da, clar, avem zilnic in meniu. Nervi și oboseala la fel, chiar și frici de ceva anume (tornada, albine) dar anxietatea e o stare mai profundă, e o frica fara obiect, un stres destul de accentuat. 

Hmmm... Cu Gradi e dificil. Tamara nu vrea sa paraseasca un joc sau sa se mobilizeze sa se schimbe, dar nu a refuzat până acum sa mearga, refuza sa iasa din casă...dar după ce iese pe ușă nu mai e problema.

De separare.... Cum apare ea, de unde, cum ii vine copilului ideea că poatea fi părăsit?!