In decembrie 2011 a fost un articol scris de Victoria Dickenson “România, o zonă politică moartă” care nu mai apare pe sit-ul unde a fost publicat. Redau mai jos o mare parte din el pentru ca e foarte bine prezentata situatia din Romania.
Poate vă aduceţi aminte că prăbuşirea comunismului în Rusia a însemnat că figurile importante, mai ales din servicii, s-au transformat în ceea ce se cheamă „siloviki" şi au continuat să conducă ţara din spatele zidurilor de la Kremlin. Ei au preluat controlul asupra averii naţiunii şi au dat o parte din economie unor persoane cunoscute sub numele de oligarhi. Atât timp cât oligarhii nu provoacă noua ordine politică, ei pot să facă averi foarte mari, aproape la fel de mari ca averile lui Putin şi ale prietenilor şi colegilor ex-KGB.
Uneori, oamenii întreabă ce s-a întâmplat cu vechea Securitate după 1989. Răspunsul este că s-a întâmplat ca în Egipt şi Rusia. Ea a preluat puterea, dar conduce cu mai puţină brutalitate decât KGB-ul (o brutalitate care continuă să suprime orice formă de opoziţie, inclusiv o presă critică). Vechea Securitate are mai mult angajament în societatea românească decât armata egipteană, până în prezent.
Funcţionează în următoarea manieră. Câţiva oligarhi din România, prin diverse contracte, gestionează economia şi se îmbogăţesc. Acestea au, de asemenea, sarcina de a asigura că există o stabilitate benefică în viaţa politică a ţării. Din acest motiv, partidele politice româneşti sunt atât de lipsite de viaţă şi nu oferă nimic care ar apropia de un program de acţiune înainte de alegeri. Politica înseamnă teatru, extrem de zgomotos, dar total ineficace.
Stabilitatea politică permite le permite celor din elita naţiunii, unii văzuţi, alţii nevăzuţi, să conducă business-urile fără să fie contestaţi de nimeni şi fără să fie traşi la răspundere pentru acţiunile lor. Oricine ameninţă acest aranjament este rapid expus la scandal şi izolat. Dacă ne uităm, de exemplu, la cazul recent cu Mircea Geoană, a cărui sinucidere politică a fost rapid gestionată după ce a încălcat regulile în timpul vizitei sale în Statele Unite.
Structura actuală din România este parţial menţinută cu sprijinul Statelor Unite. Aceste rachete anti-balistice trebuie să sosească cât mai rapid. Rolul României în povestea închisorilor secrete este bine cunoscut şi negat cu subtilitate. Sarcina României ca un loc unde se culeg informaţii secrete este bine dezvoltată în mod clar. Aţi văzut o capitală de dimensiunea Bucureştiului cu atât de multe ambasade, inclusiv noua ambasadă americană la Băneasa? În schimb, Statele Unite asigură locul României în NATO şi UE.
Pe scurt, prin importanţa strategică şi dorinţa României de a ajuta aliaţii săi occidentali se asigură că soluţionarea post-revoluţionară politică nu este contestată, că elita nu este sub o adevărată presiune pentru a combate corupţia şi de a dezvolta economia. Stabilitatea politică este de o valoare mai importantă decât dezvoltarea politică reală şi maturitatea politică. De fapt, unele persoane consideră revoluţia din 1989 nefiind decât o lovitură de stat pusă în scenă de către Securitate, cu ajutorul sponsorilor străini şi al structurii de putere actuale a ţării. O lipsă de activitate din partea partidelor politice actuale sprijină această teorie.
Stabilitatea politică este într-adevăr importantă pentru dezvoltarea unei ţări.
Cu toate acestea, sterilitatea politică este, cu siguranţă, dăunătoare pe termen lung.
Sterilitate, o zonă moartă politică, este ceea ce avem acum în România.
Ceea ce aş vrea să adaug este că România nu este unica ţară unde există sterilitate politică. Am menţionat la început cazurile Rusiei şi Egiptului, unde elitele au încercat să gestioneze o astfel de stare pe scena politică. Cu toate acestea, nici o politică de acest gen nu poate rămâne în vigoare pentru mult timp, deoarece oamenii se satură şi vor o schimbare. Nici o naţiune nu vrea să fie blocată la nesfârşit.
Este foarte adevarat ca "Politica înseamnă teatru, extrem de zgomotos, dar total ineficace"
La noi toata mass-media este interesata de "cine va conduce" diverse institutii ale statului.
Cum scria Horatiu Pepine intr-un articol dupa moarte lui Brucan.
Silviu Brucan, care se gasea la antipodul discursului moralizant al intelectualitatii critice, nu propunea de fapt niciodata valori democratice, nu vorbea despre libertate, demnitate, justitie si cu atit mai putin despre adevar, el comenta totul din perspectiva eficacitatii puterii.
………
Din mantaua lui Brucan se trage aproape tot ce se cheama astazi „analiza politica” si tot de acolo a iesit cohorta de „analisti”. Ii poti recunoaste usor dupa faptul ca nu au nici o preocupare pentru buna asezare a vietii publice, dupa faptul ca nu se intreaba niciodata daca un lucru este bun sau este rau, preferind sa descrie mecanismele de exercitare a puterii si sa le masoare eficacitatea. De multe ori, asa-numitii „analisti” par ca nu intentioneaza sa se adreseze cetatenilor, ci ca dau sfaturi partidelor de cum ar fi mai nimerit sa se mentina sau sa acceada la putere si, in definitiv, de cum sa profite, o data in plus, de ingenuitatea unui „stupid people”.
In sensul acesta „analistul politic” este o specie profund daunatoare. Mostenirea lui Brucan se vadeste nefasta, iar omagierea lui e semnul ca fascinatia malefica pe care a exercitat-o nu inceteaza sa se manifeste.
De ce este atat de importanta persoana care ocupa o functie?
Pentru ca institutiile functioneaza ca niste feude conduse discretionar de feudali.
Nu exista proceduri si criterii obiective si masurabile ale performantei, nu exisat motivatie pentru a obtine rezultate si nici nu exista interes sa se introduca asemenea masuri.
Avem un sistem in care sefii fac evaluari fara criterii sau dupa criterii subiective care le permite sa dispuna de soarta subalternilor.
Daca ar fi proceduri si criterii clare de promovare si stimulare a valorilor si a performantelor, sefii nu ar mai putea da dispozitii cum sa se faca ceva pentru ca, chiar daca le-ar da nu i-ar lua nimeni in considerare.
Fiecare ar sti ca e evaluat obiectiv si ar face ce scrie in fisa postului.
Ar insemna un sistem in care sefii sa aiba responsabilitati mari si putere mai mica ceea ce nu le convine.
In anii '90 se spune ca trebuie sa vina o alta generatie si a venit una mai slaba si mai corupta decat fostii.
Nu se schimba nimic in sensul democratizarii din intiativa celor de la putere si nici de o justitie in care sefii sunt numiti politic.
Atat timp cat Romania este o zona politica sterila si nu schimaba societatea cu mentalitate si functionalitate feudala cu una democrata, nu se intrevede nimic la orizont.
Degeaba ne isterizam la schimabrea liderilor si asteptatm sa faca lucruri bune. Ei sunt pusi acolo de un sistem mafiot ca sa le apere interesele.
O schimbare benefica se produce de jos in sus nu de sus in jos.
Platon – "Una din pedepsele de a refuza să participi la viaţa politică este aceea că vei ajunge să fii condus de inferiorii tăi".
Editat de Deceneus, 21 iunie 2017 - 18:05 .
![[batcap]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/batutincap.gif)
