113 raspunsuri la acest subiect

[stefaniya]

Mihaela, ne poti detalia un pic cazul? Daca nu vrei sa-i expui povestea, ne poti spune daca au fost motive economice, de sanatate...? Dupa parerea ta, e o decizie nedreapta?

[mihaela_s]

Nu au fost nici motive economice, nici de sănătate. Au fost multe adunate, nu știu cum e in Danemarca, dar in suedia personalul școlar și cel sanitar e obligat sa anunțe socialul dacă au observat lucruri ciudate cu copiii. 

 

Colega mea a ajuns de trei ori la urgenta cu fetița Pt ca înghițise medicamente lăsate la îndemâna ei. Acasa nu putea sa o facă sa mănânce, o forța, apoi vomita. La cămin mânca tot fără probleme. Acuzațiile ei au fost ca nu putea sa ii implementeze fetiței reguli, nu avea autoritate asupra ei. Fetița mânca mâncarea pisicii, nu acea ora de culcare, dormea pe unde apuca. Știu toate astea ca povestea colega la job, cerând sfaturi cum sa facă cu fetița, se simțea depașită de situație. 

 

Fetita s-a născut după ani de încercări, prin inseminare artificiala. 

 

Dupa reclamații și cercetări a stat doua luni intr-un camp sub supraveghere, apoi a stat tatăl cu fetița o săptămâna. In final, i-au spus ca ii lasa fetița dacă se desparte de tatăl (nu sunt căsătoriți) și primeste ajutor. Au considerat ca tatăl e "pericol" Pt fetița. El nu a stat niciodată cu ea, singur, nu a hrănit-o, nu i-a schimbat scutec, etc. Ea a refuzat sa se despartă de el. 

 

Parerea mea: eu i-as fi dat ajutor, as fi incertat. Dar eu sunt sentimentala, nu cunosc legile, nu știu exact ce au văzut autoritățile, au acționat in cunoștința de cauza spun eu. Mi-e foarte mila de colega mea, stiu cât suferă. Acum spune ca a avut încredere ca va primi ajutor, dar ca a fost mințita tot timpul. Acum nu ar mai avea încredere, acum ar pleca cu fetița din suedia, ea e nemțoaica. Și o înțeleg perfect. 

[andaghe]

Și eu cred că e mai eficient să ajuți părintele să învețe cum să se descurce cu copilul, decât să îl dai la asistent maternal. Există cursuri de parenting sau ceva de genul, care se pot face voluntar, să primești un atestat că ai învățat și ai trecut probele considerate de psihologi importante?

[geuta]

Cine poate face aceste sesizari? Ce te faci ca mama de copil mic de exemplu cand plange cu orele de colici sau il apuca tantrumurile in parc, la magazin? Fereasca Dumnezeu! Chiar sora-mea a patit-o de curand... era la un gratar, mai multi copii in jur si pe nepotel(4ani) il apuca o criza de,plans, trantit, urlat. In mod sigur ceva l-a deranjat.

Nici una nici doua s-a pomenit la poarta( desi nu era casa ei, era a cumnatei) cu o vecina care i-a zis ca o sa cheme politia daca mai aude copilul ca urla. Ca ea nu e o mama buna, ca lasa copilul sa urle, ca ce i-a facut si asta din partea unei femei pe care nu a vazut-o niciodata in viata ei. Chiar se gandea ca daca traia in alta tara poate ii si lua copilul. Imi dau fiori doar gandindu-ma ipotetic.

Editat de geuta, 06 iunie 2017 - 22:36 .

[Pepco]

Eu am o boala cronica din cauza careia mi s-a intamplat sa nu pot duce copilul la scoala. Nu-mi pot inchipui cum ar fi ca, in loc de ingaduinta invatatoarei, sa ma trezesc cu serviciile sociale in usa, sa-mi ia copilul. Cred ca clacam.

 

Asta cu colaboratul si desparte-te de concubin/sot, ca ala e problema si-ti garantam ca poti pastra copilul e trasa la indigo cu cel putin un caz din Norvegia. Copiii nu au mai fost returnati mamei.

Editat de Pepco, 06 iunie 2017 - 23:37 .

[Marina]

si totusi de cate ori au ajuns copiii vostri la urgenta din cauza medicamentelor lasate la indemana lor? Banuiesc ca maxim o data ( si aproape bag mana in foc ca niciodata). Ti s-a intamplat o data , dupa aia esti paranoic si le bagi in seif cu cod la 2 m inaltime.

De cate ori copilul vostru a vomitat constant ce i-ati dat de mancare si se multumea cu mancare pisicii??? Jur ca pisica mea ar fi mancat numai friptura cu salata daca era cazul.

 

Din ce povestesti mie situatia nu mi se parea chiar roza acasa.....poate ma insel, dar cam asa pare din ce ai scris.

[Fleurdelise]

Mihaela, din pacate, din ce scrii, colega ta nu putea asigura conditii de viata ale copilului: hrana, somn si Mai ales psecuritate. Faza cu medicamentele e fffgrava. Hai, o data se poate intampla, de 3 Ori deja e neglijenta grava, Doamne fereste putea sa moara fetita. 

Poate ca de fapt partenerul ei a contribuit la asta si de aici conditia sa se desparta.

 

As vrea sa cunosc cazurile romanilor din DK cu copiii luati.

[mihaela_s]

Da, mi-e teama și mie ca asta a fost in cazul colegei mele. Mie mi-e greu sa fiu subiectiva pentru ca știu cât de mult suferă ea. Fetița are 3 ani jumate, am văzut-o in mai multe randuri, înainte sa fie plasata, e tare drăguța. 

 

Mai am exemple concrete, întâmplate tot in jurul meu. 

 

Primul este de acum câțiva ani, o colega de clasa a fetei mele mici și sora acesteia. Familie din Irak, soțul a părăsit-o pe ea, mama. Care a intrat intr-o depresie crunta, nu mai făcea nimic numai zăcea in pat. Fetițele de 10 și respectiv 8 ani, le știam pe amândouă, au fost de multe ori la noi sa se joace și fata mea a fost la ele.

Si-au dat seama cei de la școala ca e ceva. Le-a luat socialul, plasat la o familie timp de ca un an, poate mai mult, nu îmi amintesc exact, femeia și-a revenit și le-a primit înapoi. Apoi s-au mutat in Finlanda, nu știu de ce. 

 

Un alt caz, un coleg de al meu a fost reclamat de o vecina ca și-a lăsat copiii singuri in magazin pana el a intrat la toaleta. Fetițele mici, de 3 și 5 ani parca. Vecina trecea întâmplator pe acolo, le-a văzut și întrebat ce fac. A considerat ca tatăl a fost iresponsabil. Au fost cercetări și nu i-au luat pe copii Pt ca alte neglijente nu s-au dovedit. 

 

Tot o colega de job, are doi copii. Cea mare e adolescenta și a fost reclamata la poliție anul trecut ca împreuna cu o prietena au chinuit niște cai. Fetele călăresc. Pe fir a intrat și socialul sa verifice ce sta in spatele cazului și colega mea era foarte speriata ca ii vor lua fetița mică, avea 2 ani atunci. Nu i-au luat-o. 

 

Eu cred ca sesizările școlii sau instituțiilor de sănătate sunt luate foarte in serios. Mai cred ca in cazurile ultime școala a fost întrebata dar neavând nimic de sesizat, a fost Ok sa nu ia copiii.

 

Este o Amenințare permanenta, totuși cazurile ce le cunosc personal cred ca au fost corect judecate. 

 

[stefaniya]

Mihaela, in cazul colegei tale is mie mi se pare ca autoritatile au procedat corect. Un copil are nevoie de o cantitate mica de medicamente pt a se sfarsi urat. Si fortatul sa manance pana vomita,  mi se pare gresit total. I-au dat sansa sa mearga la un centru unde sa primeasca ajutor. Din mesajul tau am inteles ca a stat si el o saptamana cu fetita la acel centru, dar totusi au considerat ca el nu e apt pt a fi tatal fetitei. 

Cat despre despartitul de iubit, si aici sunt cupluri care "se despart" pt a primi ajutorul acela cand esti singurul intretinator. Locuiesc separat pana isi gasesc job sau au control asupra vietii! E nedrept?...e discutabil, dar consider ca banii nu trebuie sa fie un factor in decizia de a lua un copil sau nu...doar daca nu e vorba de a dormi pe strada.

 

 

Noi doar ne dam cu parerea, dar eu personal stiu ca m-as fi despartit de iubit pt a primi copilul, iar el intre timp isi poate cauta job. Iar cand totul e sub control, poti relua relatia.

 

Fleurdelise, eu nu cunosc cazuri personale in Danemarca. Ce am citit in media, au fost despre parinti care s-au despartit, de multe ori straini casatoriti cu danezi, iar statul danez ofera custodia parintelui danez, iar tara de origine a celuilalt parinte da custodia propiului cetatean. Si se ajunge ca parintii fug in alte tari, in multe cazuri am citit ca fug in Brazilia, inclusiv cand e vorba de doi soti danezi. E un grup care ajuta parintii sa fuga din tara.

 

Eu cunosc multi parinti despartiti dar care impart custodia normal, o sapt la unul si o sapt la celalalt. 

 

Despre cazurile din DK nu stiu mai multe pt ca atunci cand am intrebat, mi-au spus ca nu pot da detalii despre cazurile respective. Dar cand am intrebat daca chiar au fost copiii luati de catre un assistent maternal invocand acele motive din primul mesaj, mi s-a raspuns ca da. Pagina a fost stearsa si nu mai gasesc discutia. Facusem poze la toata discutia dar le-am sters cand au sters pagina, m-am gandit ca a fost un mesaj exagerat. Dar cand atentionarea revine si pe pagina oficiala a ambasadei, am zis ca e treaba serioasa. Si normal ca ma duc cu gandul la familia aceea din Norvegia si acea mamica din Finlanda.

Adica 8 cazuri intr-o luna mi se pare exagerat de mult. Cazurile care au facut ambasada sa scrie o atentionare!

 

Iar apropo de cazul meu, imi aduc aminte ca atunci cand a venit tipa, baiatul meu dormea. Mi-a zis sa nu-l trezesc, doar a deschis usa la camera lui si l-a vazut, s-a uitat la albumul cu poze dat de la camin si apoi a scris ca e un copil fericit, casa foarte sigura pt un copil, si ce am mai vb noi despre alimentatie...Deci ea nici n-a vb cu el, dar a scris ca e un copil fericit. Aseara am recitit ce a scris.

 

 

 

Editat de stefaniya, 07 iunie 2017 - 11:08 .

[mihaela_s]

Da, primul meu gând când am auzit de condiția pusă colegei mele, sa se despartă de tatăl fetei, ca eu as fi făcut orice numai sa nu îmi ia copilul.

 

La ei nu era vorba de bani, el nu are un venit sigur, e preot dar lucrează numai când și când, e la vârsta pensiei dar nu prea înțeleg de ce nu primește pensie, eu nu o întreb amănunte pe colega mea ca nu îmi place sa intru in "casa" ei dacă ea nu povestește. Deci ea e susținătorul financiar oricum.

El are copii mari, e bunic, pe fetița asta a vrut-o ea, își dorea enorm un copil. De asta el era atât de pasiv, nu s-a ocupat absolut deloc de copil. Și nu înțeleg "mișcarea" colegei mele totuși, in cazul asta. 

El ar fi trebuit sa stea doua săptămâni acolo in camp, ideea era sa vadă dacă nu o pot lasa pe fetița numai cu el...după o săptămâna au zis ca e suficient și i-au pus colegei mele condiția sa o crească fără el, considerând ca el e un pericol mai mare acolo. 

Tabletele lăsate la îndemâna copilului erau ale lui. Probabil ca mama nu a apucat sa strângă după el, el e neglijent, nu ii pasa. 

 

In fine, e posibil sa fie lucruri pe care nu le cunosc, motive Pt care ea nu a vrut/putut sa se despartă de el, nu cunosc toate amănuntele. 

 

Dar știu ca îmi pare tare rău de ea, știu cât sufera, scrie pe fb și ne povestește la job, despre suferința ei, e desfigurata, a fost in medical vreo trei luni după ce i-au luat fetita, acum lucrează 50%. 

 

Pe fetița o văd amândoi numai împreuna, 2 ore pe săptămâna, niciodată singuri, mereu in prezenta cuiva din familia adoptiva sau de la social. Am întrebat-o cum sunt Întâlnirile astea, ce spune fetița. Mi-a zis ca fetița e bucuroasa, pare fericita acolo unde e, spune ca ii e dor de ea, de mama, dar nu e tragedie. Însă ei i se pare ca nu mai e fata ei, ca se transforma in altcineva, ca fiind crescută de alții automat preia din regulile și obiceiurile lor, ca o simte ca se îndepărtează. Mi-a mărturisit ca dacă nu câștiga procesul asta ultimul, se gândește sa se mute înapoi in Germania...am întrebat-o de ce, cum rămâne cu fetița, cum o mai vede? Mi-a zis ca asta oricum nu e nimic, ca o vede așa, iar ea singura aici nu mai rezista, vrea acasa la părinții ei. Tipa are peste 40 de ani. 

Asta e încă o chestie ce m-a surprins, eu nu as pleca Pt nimic in lume, m-as face prieten cu "dracul" numai sa o primesc înapoi...dar suntem diferiți.