Personal nu am primit in familie o educatie spre religie. Cand aveam vreo 4-5 ani, mama a incercat sa ma invete o rugaciuna simpla dar nu s-a lipit de mine si a renuntat.
Cand una din bunicile mele s-a stins a fost unul din primele momente cand a trebuit sa asist la o slujba in biserica, una trista marcata de moment. Aveam vreo 7 ani. Imi aduc aminte si acum ca mi s-a facut rau si a trebuit sa ma duca acasa si am stat in pat cateva ore pana mi-am revenit. A fost o experienta traumatizanta, negativa, care inca este inregistrata in memoria mea. In rest, singurele mele experiente cu biserica erau serile din ziua invierii care imi placeau. Cantarea, ritualul si incercarea de a ajunge cu "lumina" acasa sunt experiente placute din viata mea de copil.
Pe la 13-14 ani am descoperit singur partea spirituala. Am citit Noul Testament de 2x si am avut cateva incercari de a termina si Vechiul Testament. Mergeam regulat la biserica sa ma impartasesc, tineam post, iar in prima zi de Craciun mergeam la biserica sa cant colinde. Parintii mei imi respectau pornirile si chiar ma laudau pe la prieteni. Dar nu ma incurajau in nici un fel.
Spiritualitatea mea a continuat in diverse forme si pe la 25 de ani mi-am gasit proportiile si balansul mistic personal pe care il am inca si acum. Acesta nu mai include mersul la biserica, sau daca merg, este f. rar.
Personal am transmis esente importante de spiritualitate crestin-ortodoxa si baiatului meu care isi spune rugaciunea de seara, un moment important pentru el sa reflecteze la ziua care se incheie. Este un moment de meditatie, de reconectare si de echilibru personal. Acasa avem discutii regulate despre religie, despre stiinta, despre legatura dintre ele, despre ce ni se pare bun in diverse religii si ce ni se pare mai putin pozitiv. Nu sunt discutii dogmatice ci logice, transparente si argumentate.
Asa cum probabil intuiti, spiritualitatea este prezenta in viata noastra fara insa sa mergem la biserica si fara sa respectam cu strictete randuiala crestin-ortodoxa.
Ma intereseaza insa sa stiu si sa discutam despre:
- Cum introduceti voi religia/credinta in viata copilului vostru?
- De la ce varsta?
- Mergeti la biserica?
- Cat de mult respectati randuiala ortodoxa (post, spovedanie)
Pentru cei care sunt atei sau nu ofera indrumari spirituale am si aici intrebari:
- Oferiti copilului o alternativa de reflectare/meditatie spirituala? De exemplu yoga?
- Discutati cu copilul despre ateism vs. credinta? Sau il lasati sa descopere singur? De la ce varsta?
- Mergeti la biserica? Aprindeti lumanar? Chiar daca sunteti atei? Cum explicati aceste ritualuri copilului?
Stiu ca subiectul se poate inflama si de aceea am sa va rog sa dati dovada de multa toleranta si respect! Doresc sa scriu un articol pe aceasta tema si nu vreau scandal! Deci fara jigniri si atacuri la persoana!