Cu drag, MAMA - partea a III-a - Nasterea unei stele - Forum Desprecopii, Discutii despre parenting si copii

Povestea continua, cu aceeasi intensitate, cu aceeasi viata frumoasa…de data aceasta am intarziat cu povestea cam cu…aproape 2 ani.

Episodul I: Decizia - 2014:

Dupa alti cativa ani minunati petrecuti alaturi de Alex si de Alexandra, trecand cu bine peste toate provocarile vietii de parinte dar, mai ales, trecand cu totii peste provocarile situatiei de “familie de ofiter”, facand retrospectiva anilor care au trecut, am realizat ca au fost ani fericiti, insa presarati cu multe lacrimi. Intr-unul din acele momente grele, ma gandeam cum o fi sa aduci pe lume si sa cresti un copil doar cu bucurie? Si, cum Tatal din Cer nu ramane niciodata dator in fata rugaciunilor facute cu inima – la acel moment nu stiam ca m-am rugat cu inima- pe 15 mai fix am ramas insarcinata… [gravi] La o luna de zile, trebuia sa fac o radiorafie dentara si … aveam eu o banuiala asa ca am cumparat un test de sarcina. A iesit negativ, insa nu ma simteam eu prea ok sa fac radiografia. Am intrat la paraclisul Spitalului Parhon, la Sf. Luca al Crimeei si m-am rugat un pic. Atat de multa bucurie si pace am primit incat am stiut sigur ca va fi bine. Am facut radiografia, insa la cateva zile am repetat testul si a iesit pozitivJ Urma ca in viata noastra sa apara o noua mare binecuvantare [:)]

Episodul II: Anuntarea marii vesti

Am facut capitol separat cu anuntarea vestii pentru Alex [bonjovi] Alex avea 9 ani jumate iar Alexandra aproape 3 ani [fluturas] . I-am convocat pe amandoi la o mica discutie, iar Alex nu m-a lasat sa spun nimic, m-a intrebat din prima daca sunt insarcinata [alcool] . Cand i-am spus ca da, a facut un usor soc [fal] A inceput sa ne intrebe cum ne vom descurca cu banii, daca va trebui sa ne mutam , cat timp voi mai reusi sa stau cu el ca si asa Alexandra imi acapareaza toata atentia… vreo ora s-a framantat mititelul cu astfel de ganduri pana am reusit sa il linistesc. Avem un filmulet grozav cu reactia fratiorului tau [:)] )) I-am spus ca faptul ca Dumnezeu te-a trimis la noi este o binecuvantare, ca tu esti o minune si ca, la fel cum a fost si cand s-au nascut ei, toate se vor rezolva de la sine. Si asa a fost… El a fost cel care a anuntat-o pe mama Nina, pe matusa Geta si pe unchiul Radu, iar tati pe Mioara. Matusii Maria i-am dat mesaj ca nu a raspuns la telefon [:)]

Episodul III: Sarcina:

Sarcina a fost perfecta, fara nici cea mai mica complicatie, fara nici macar o infectie urinara pana spre finalJ date fiind urmarile neplacute ale cezarienei fortate la nasterea anterioara, eram ferm hotarata ca voi naste natural. Am cautat din rasputeti un medic care sa ma sprijine cu tot sufletul in acest demers insa, pana la urma am ramas tot cu doctorita pe care o aveam de ceva ani de acumJ. Am trecut prin tot felul de stari pe parcursul sarcinii – cand ziceam gata, caut alt medic cu care sa nasc, ca o simteam reticenta in ceea ce priveste VBAC, cand imi venea sa o pup ca ma incuraja. Cu emotii, cu tot felul de precautii am ajuns in saptamana 41.

Prin luna a cincea eram cand am trecut printr-o mare incercare cu tati – a avut nevoie de o interventie chirurgicala pe creier insa multumim lui Dumnezeu a trecut cu bine.

Episodul IV: Nasterea:

Trecuse deja ziua de 28 Ianuarie, cand se implineau cele 40 de saptamani de sarcina dupa calculul medical. Pe 31 noaptea, ma trezesc in miez de noapte cu o usoara sangerare. O sun pe doctorita si imi spune sa ma duc de urgenta la spital. Daaaa… urgenta si nu prea ca trebuia intai sa aducem bona ca sa am cu cine sa ii las pe fratiorii tai. A facut tati un pic de raliu pana la maternitate, insa am ajuns cu bine. Deja se simteau oaresce contractii mai dese. M-a pus la monitor sa vedem daca sunt contractii adevarate. Inca nu erau adevarate, insa eu nu ma simteam prea ok. Am stat de vorba cu doctorita si m-a intrebat daca vreau sa facem cezariana sau sa mai astept. Data fiind sangerarea, recomandarea era de cezariana imediata. Atunci am intrat in stare de soc, am zis da, insa toate s-au derulat ca intr-un film, parca nu mi se intampla mie. Pregatirea pre-operatorie, anestezia, toate parca se intamplau altcuiva. Tati a cerut voie si l-au lasat in sala de operatie, se uita ca la o ora de practica sa vada cum decurge operatiaJ)

La ora 5 ai venit pe lume tu, minune mica si dulce. Am simtit cum se opinteste d-na doctor, cum se chinuie sa te scoata cu grija din locul cald care te adapostise pentru 9 luni… si ti-am auzit glasciorul dulce… Mi te-au pus pe piept mic, cald si perfect, un copil cu adevarat de nota 10J Te-am mirosit, te-am sarutat si am simtit cum intreaga lume e mai frumoasa…

Cat am stat la reanimare, am trecut prin tot felul de stari… eram obosita, amortita, imi era ciuda pe mine ca nu reusisem sa nasc natural – drept urmare eram captiva in pat pentru cateva ore in loc sa fiu cu tine in brate, pe de alt aparte eram usurata ca a ai venit cu bine pe lume… Dupa vreo 6 ore m-au dus in salon unde am mai stat un pic si i-am rugat sa te aduca… si sa nu te mai iaJ Erai atat de mic, atat de ciufulit – asistentele iti spuneau „Aricel“- atat de dulce…

A doua zi au venit sa te cunoasca fratiorii tai. Imi amintesc cum au intrat in salon, sfiosi si nelinistiti – nu stiau mititeii ce ii asteapta. I-am strans in brate, cu toata dragostea mea sa simta ca locul lor in inima mea e acelasi, ca inima mea e mai mare si cu si mai multa dragoste… Insa stateau pe marginea canapelei, stingheri, au inteles atunci ca incepe un nou capitol. Cand te-am luat in brate si te-am dus langa ei, au inceput sa zambeasca fericiti, si sa ceara, care mai de care, sa te ia in brateJ Am amanat un pic momentul asta pentru cand urma sa ajungem acasa. Fiecare isi dadea cu parerea cu cine semeni mai multJ

Nu am stat in maternitate decat 2 zile din cele 3 programate, nu mai aveam rabdare sa ajung acasa, sa dormim in patul nostru, sa incepem un nou capitol in familia noastra frumoasa.

Ca bebelus ai fost o minune de copil, saten cu ochii verzi, cuminte si mancacios. Din pacate, la 6 luni am fost nevoita sa reincep serviciul si atunci a inceput o intreaga nebunie pentru tine... In fiecare zi veneai cu tati la pranz cu Meme, cu tine si cu Alexandra, sa iti dau sa papi. Iti lasam laptic si acasa, incetul cu incetul ne-am obisnuit cu noul ritm de viata... De pe la 7 luni am renuntat la drumul asta, in timpul zilei am inceput sa iti dam lapte praf. Tot atunci a venit mama Nina sa ne ajute ca tati urma sa plece pentru cateva saptamani cu serviciul. Tati nu a mai plecat, la fel si mama NinaJ Si acum, cand ai aproape 2 ani, e la noi si e cea mai buna prietena a ta.

Ai trecut complet pe lapte praf la un an si 6 luni , cand te-am trimis la mama Nina, la Grinties, cu fratiorii si cu Adina [:)]

Primul dintisor a aparut la 6 luni iar primii pasi i-ai facut la 10 luni cand te-ai hotarat ca de acum inainte vrei sa fii mai independent [:)]

Esti un copil atat de dulce, un adevarat balsam pentru suflet. Pe cat esti de independent, pe atat esti de plin de dragalasenie. Cand te iau in brate si iti pui capul pe umarul meu si stai acolo cateva minute bune, simt fizic cum trece dragostea aceea unica, dintre mama si prunc, de la unul la celalalt si invers. Fratiorii te iubesc enorm, Alexandra era, cand erai mai mic, o adevarata mamica pentru tine. Alex te adora, te-a botezat, de la inceput, ”Hamsterica” pt ca aveai un par asa de moale si de pufos, de nu isi mai lua mana de pe capul tauJ Acum, ca ai crescut si ai inceput sa lei mai furi din jucarii mai apar mici discutii insa tot aveti jocurile voastre favorite si momentele de suflet [flo2]

Si, ca sa pastram traditia, tati a fost din nou promovat [:)]

Sa nu uiti niciodata, scumpul meu: TU si surioara ta, Alexandra si fratiorul tau, Alex, ati fost si sunteti cei mai doriti si cei mai iubiti copii din lume!

Cu drag,

MAMA

Editat de ionella3003, 11 ianuarie 2017 - 12:55 .

Felicit

Ce frumos, Ionella!!! Ce m-am bucurat sa vad aici in dreapta "ionella" si dupa poza mi-am dat seama ca esti tu, cu fulgusorul de ianuarie 2015! <3
Eu astept bebe 2 in aprilie. Abia astept sa imi vad fulgusorul ca frate mai mare. :)

Linaaaa, ma bucur enorm pentru tine, pentru fulgusor:) bb2 ce e fetita sau baiat? Anyway, cum spunea si redactor:) e superb sa ai casa plina desi sunt multe provocari, asa e. Insa nu se compara cu nimic implinirea pe care o simti cand cel mare, care e cat mine aproape, trece pe langa mine ma saruta pe tampla, sau cand printesa mea, de 5 ani, se trezeste dimineata sa imi pregateasca micul dejun si imi repeta de 100 de ori pe zi "mama, te iubesc ENORM" sau cand puiul mic de aproape 2 ani, imi cuprinde obrajii in palmutele lui mici si ma priveste de am impresia ca ma inec aproape in ochii lui.... Ma rog sa imi dea Dumnezeu putere si intelepciune sa traiesc cu adevarat fiecare moment...

Editat de ionella3003, 11 ianuarie 2017 - 12:56 .

Cu drag, MAMA - partea a III-a

#1

ionella3003

#2

redactor

#3

lina_bulina

#4

ionella3003

#5

ionella3003

#6

lina_bulina

#7

ionella3003

Panic Questions

Last Blogs

Ultimele aprecieri