Thea, îți mulțumesc mult pentru gândurile bune. Îți doresc numai și numai bine și, la finalul acestei aventuri, să fii o mămică fericită și împlinită!
Eu mâine merg din nou să îmi fac analizele de sânge și practic o să știu mai multe. Încerc să rămân liniștită, dar nu doresc să îmi fac nici speranțe prea mari. La prima sarcină (anul trecut), când am mers la control diagnosticul a fost că deja era oprită în evoluție. Nu s-a văzut embrion, ci doar sacul gol. Se pare că am avut o sarcină cu ou clar. Am făcut analiza beta și era 1.700. Până să o fac pe a doua, mi s-a declanșat avortul spontan. Din păcate am avut nevoie de chiuretaj. Am fost practic distrusă și am simțit că nu o să mai pot să o iau de la capăt.
După un an mi-am revenit și am luat-o de la capăt. La cea de-a doua sarcină (în urmă cu doar câteva luni), s-a văzut și embrionul. Dar sacul a fost mai mic cu o săptămână decât embrionul. Din cauză că sacul a fost mic (mai mic decât vârsta sarcinii) și beta a avut valoare mică - 250 la prima testare, 450 la a doua testare. Mi s-a spus că sarcina nu s-a format din start bine și că practic nu am ce să fac. După câteva zile mi s-a declanșat avortul. Din fericire, sarcina s-a eliminat cu totul. Abia după ce am pierdut a doua sarcină am aflat de problema cu trombofilia. Am decis imediat să mai încercăm, după ce trec cele două luni cu tratament preventiv. Nu m-am dus la un doctor specialist pentru că doctorița mea nu mi-a recomandat acest lucru. M-am informat însă și peste tot am găsit - pentru mutația pe care o am - același tip de tratament preventiv recomandat - aspenter și acid folic. Am fost optimistă. Dar rezultatul la beta HCG este mai rău decât la primele două sarcini, doar 106. Acum, în acest moment este foarte greu să rămân pozitivă. Sincer, încerc să mă pregătesc sufletește pentru ce urmează. După prima pierdere am fost aproape nebună...
Din păcate nu am și timpul biologic să încerc să aflu dacă trombofilia este cu adevărat problema sau e vorba despre altceva. Am mers la trei doctori diferiți, mi-am făcut de fiecare dată investigațiile recomandate, am discutat despre vrâsta pe care o am și că sunt dispusă să fac toate investigațiile din lume. Asta este. Mi-am întâlnit marea iubire la 37 de ani. Nu am dorit să fac un copil fără ca el să aibă o familie fericită și unită. Așa s-a întâmplat, nu e nimeni vinovat. Poate dacă eram mai tânără...Poate e vorba despre calitatea materialului genetic. M-am informat, asta nu se poate stabili prin analize. Ciudat este că de fiecare dată am rămas fără probleme însărcinată. Acum s-a întâmplat de la prima încercare...
Asta este...
Vă doresc la toate, ca la anul în august, să aveți bebelușii sănătoși și frumoși pe care îi doriți :)
