Ideea este ca eu nu as pune in aceeasi galeata TOATE cazurile de par colorat strident.
Vreau sa zic ca as analiza copilul in ansamblu si as trage concluziile dupa aceea.
Poate fata este o artista. Poate ca asta este singura manifestare "colorata" adolescentina pe care o are copila. Si atunci de ce sa o ingradesc? Doar ca sa o imping sa caute alte manifestari ale pesonalitatii, mai putin benigne decat parul verde (ba unele distructive, sau autodistructive)?
Ah! Daca parul verde s-ar adauga unor alte probleme de comportament, da, atunci as lua masuri.
Nu imi plac lucrurile facute habotnic. Ok, nu este permis de regulament (dar specificat clar asta), atunci familia are putine variante: discuta (evident impreuna cu cea mica) si hotarasc daca parul ramane verde, si incep un razboi surd cu scoala (si vor avea nevoie de ambitie, rabdare si tutun) sau aleg alta scoala, sau daca fata ar fi dispusa sa accepte vopsirea lui in alta culoare. Daca regulamentul nu este clar, ci prevede o conduita si un aspect decente la modul general, atunci familia are mult mai multe parghii. Si clar, trebuie ca cea mica sa cunoasca si sa-si asume consecintele. Pentru ca nu te bagi intr-o chestie de-asta fara sa iesi sifonat, mai mult sau mai putin.
Noi in liceu am avut o problema similara cu unul dintre colegi, care avea parul lung pana la urechi (pana la lob). Au vrut sa-l exmatriculeze si toata clasa am facut front comun, si le-am spus ca va trebui sa ne exmatriculeze pe toti. El era printre cei buni la invatatura si cuminti. Ne-a mers, i-au dat pace intr-un final. Si nu si-a mai lasat nimeni plete din cauza lui. Noi, cei care faceam prostiile adevarate, si deranjam si toate cele rele, aveam parul regulamentar.