Habar n-am ce titlu sa dau.
Pe scurt, domnisoara mea de 12 ani jumătate fabuleaza la greu in fata prietenelor.
Am descoperit zilele trecute, când n-am avut ce face si mi-am băgat nasul în watsupul ei. Are un grup de prietene din România cu care se converseaza cu orele. Si am vrut sa vad ce o tine treaza până la miezul nopții, așa că m-am pus pe lecturat, iar ce am citit acolo m-am lăsat masca, o groază de evenimente care nu s-au întâmplat, gen "amici" imaginari cu care se întâlnește în parc (în condițiile în care eu stau acasă și îi știu programul, iar ea nu iese în parc singura seara), situații penibile care i s-au întâmplat doar în imaginația ei (de ex ca ne-a surprins pe mine si pe sot discutând cu vecinii despre cum i-a venit ei ciclul), ca se epileaza jos cu aparatul în conditiile în care nu avem așa ceva în casă și nici nu se epileaza cu altceva (stiu sigur), ca a auzit zgomote si a văzut nu stiu ce "fantoma" în șifonier si eu am venit, am căutat impreuna dar nu era, etc. Asta sunt doar câteva din chestiile care imi vin în minte, lista e lunga.
La primele am zis ca simte nevoia să iasă în evidență, așa că m-au inventează, însă deja majoritatea discuțiilor ei sunt pe chestii inventate.
În plus, saptamana trecută a venit la mine ca vrea să o duc la psiholog, ca și-a făcut ea nu stiu ce teste pe net si a ieșit ca suferă de bipolarism!
Si cireașa de pe tort e ca de cateva săptămâni cu greu o scot din casa, nu vrea să iasa afara, ca e multă lume, si ei nu-i place. Ba chiar a refuzat să mai vorbească cu mine când eram intr-un magazin, ca e prea multă lume, si nu se simte ok acolo.
În rest, pare un copil perfect ok pentru vârsta ei, cu obrazniciile si crizele specifice preadolescentei, dar fără să dea impresia că e ceva în neregulă cu ea.
Ati mai avut asemenea etape în adolescență copiilor, e cazul să mă îngrijorez, sau e ceva normal vârstei?!