Buna dimineata. Sunt tatal unui copil de un an si 8 luni. Tin sa mentionez din start ca a fost un copil pe care ni l-am dorit mult si care se pare ca a fost foarte protejat si ferit de unele realitati, atat cat ele pot influenta un bebelus. Problema este mai veche, dar acutizarea ei ne duce intr-un stadiu diferit si foarte inspaimantator. Achim este foarte antisocial, plange cand vede lume noua, nu-i place compania unor persoane chiar daca le-a mai vazut, cu care a mai interactionat. Cum simte ca va fi dus intr-un loc nou (restaurant, magazin etc) intra intr-o stare de alarma si este foarte agitat, totul terminandu-se cu crize de plans intense. Am folosit acest detaliu pentru ca este posibil ca tocmai aceste stari anxioase, plecate probabil dintr-o protejare excesiva sa fie cauza ultimelor nopti cand copilul se trezeste, devine agitat, se sperie de absolut orice, nu accepta nicio explicatie, urla, fiind foarte greu de potolit, isi schimba comportamentul, trece dintr-o stare in alta (depinde in dimineata aceasta, sotia a fost nevoita sa plece de acasa cu el, iar in momentul cand a iesit pe usa, Achim dintr-un plans necontrolat s-a uitat la mine mi-a zambit si a inceput sa mi faca pa-pa). Am trecut prin spargerea caninilor, a dintilor, a majoritatii maselelor, cu problemele de rigoare, chiar daca sa spunem ca si acum e posibil sa aiba o eruptie, frecandu-se excesiv pe la nasuc si gurita. Tot in crizele acestea are si o privire pierduta, greu explicabila. Se poate ca starile pe care le enumar sa fie si sub semnul unor exagerari, dar panica s-a instalat si ne domina. Achim este inca alaptat, nu a dormit nicio noapte cap-coada, trezirile insemnand 1-2-3 plimbari prin casa sau doar momente de alaptare si a mai avut genul acesta de treziri nocturne, dar ele consumandu-se prin joaca, citit etc. Ati trait ceva asemanator, aveti sfaturi pretioase? Sa ne facem griji suplimentare? Multumesc