Cred in entitati care ne protejeaza. Daca preferi definirea lor ca ingeri pazitori, fie.
Despre ei cred urmatoarele lucruri:
1. Daca au ceva de zis, o zic si gata, nu cred ca e nevoie de un "terapeut" care sa mijloceasca aceasta "interactiune";
2. Felul in care interactioneaza cu noi este foarte limitat, adica pot sa trimita premonitii sau uneori cate un gand constient. Nu pot incalca liberul nostru arbitru. Totul depinde in final de noi insine.
3. Atunci cand banuim o interventie de-a lor e important sa multumim. Copiii o fac asa frumos cu "Inger, ingerasul meu..." e pacat ca noi uitam sau neglijam un gand bun sau o multumire...
Toate lucrurile pe care le-am spus tin de noi insine, sunt foarte intime. Nu vad cum ar putea interveni un terapeut aici...