Sari la conținut

Sari la conținut


- - - - -

Singuratea in doi


47 raspunsuri la acest subiect

#1
all4loveyou

all4loveyou

    Nou venit

  • Membri
  • Punct
  • 17 mesaje

Postat 05 iulie 2016 - 15:20

Nu stiu cum am ajuns aici dar simt ca am nevoie de un sfat.

Povestea mea este destul de complexa si vreau sa o expun cat mai detaliat sa va formati o imagine cat mai reala despre noi deoarece nu doresc sa ma victimizez pentru ca nu o sa aflu adevarata problema.

La varsta de 19 ani am cunoscut o fata cu 3 ani mai mare care iesise dintr-o relatie (casnicie), destul de tanar sa vreau ceva de la viata am luat relatia in joaca pana cand am aflat impreuna ca e insarcinata. Desi situatia trebuia sa ma sperie eu am hotarat ca vreau acest copil si doresc sa intemeiez o familie alaturi de ea, au urmat cateva discutii deoarece ii paream un copil si nu avea incredere ca as face fata. Am tratat tot cu seriozitate si am format un cuplu frumos,. Scoala nu a fost de mine (am terminat o profesionala)  desi apropiatii mei spun ca aveam un potential marit, va intrebati de ce am adus scoala In discutie, o sa va lamuriti mai tarziu, acum sa revin la mica mea poveste.

Prietenii mei se distrau frumos iar eu aveam doua joburi  mizère sa pot inretine familia, nu am fost genul de adolescent rebel si consider ca am fost crescut cu anumite principii si asta a facut ca eu sa fiu omul de care ea avea nevoie, nu fugeam la bere sau discoteca si nu faceam chestii care sa o doara sau sa dezamagesc, faceam doar ce vazusem la tatal meu si doream sa am intelegerea si bunastarea de care tata avea parte in casnicia lui. M-am izolat de prieteni si am creat un univers al nostru in care am trait fericiti o perioada, cred eu, lucrurile care le faceam de obicei cu prietenii acum le faceam acum cu sotia (distractii de seara in cuibul nostru, beam cate o bere impreuna ne uitam la fime, ieseam la plimbari etc)

Dupa un an doi  viata noastra sexuala a inceput sa scartaie iar eu am facut cateva greseli pe care le regret si de care nu sunt mandru dar pun aceste probleme pe faptul ca eram tanar si fara minte si nu eram in stare sa rezolv altfel problemele, am lovit-o de cateva ori si a vazut un mesaj dat de mine fostei mele iubite in care ii spuneam ca imi e dor de ea si sunt nefericit. A fost un episod urat in viata noastra peste care a trecut cum a stiut ea mai bine si viata de cuplu a continuat, pe masura ce trecea timpul ne reveneam si totul revenea la normalul bun. Anii au trecut si fata noastra a  inceput sa creasca frumos, am scapat de chinul cu laptele si pampers si acum puteam renunta la un job sa pot sta mai mult cu familia.

 Am scris multe randuri despre mine dar nimic de ea asa ca am sa o fac acum, nu stiu cum era ea vazuta din exterior dar in ochii mei era asa:

 O femeie foarte frumoasa, putin mai matura ca mine, nu era foarte romantica sau lipicioasa dar avea darul ca atunci cand se uita la mine sau cand facea un  simplu gest sa stiu cat de drag ii sunt si cat insemn pentru ea, se vedea sclipirea ei in ochi , era o mama buna pentru copilul nostru si sotie grijulie care nu ma lasa sa plec la serviciu nearanjat desi eram un parlit de pandar sau un manipulant in vreun depozit.

Anii au trecut cu bune si cu rele, am avut perioade in care nu aveam bani, nu aveam serviciu si ne chinuiam dar si perioade cand am trait destul de bine, am incercat sa imi depasesc situatia si incet incet am vrut tot mai mult de la mine pe plan professional ( am inceput ca necalificat, am ajuns pe rand receptioner , gestionar, dispecer transport,revizor tehnic, sef coloana,dupa astea iar am picat in gauri financiare fara serviciu  si am luat-o de la cap, muncitor pe santier in strainatate si in tara, distribuitor marfa, agent de vanzari , marketing, administrator web, dupa care am transformat pasiunea mea pentru electronica in job si acum sunt technician), toata tranzitia asta nu i-a oferit o stabilitate financiara si nu i-am parut prea serios pentru ca nu m-am tinut de nici un job asta din cauza ca eu doream mai mult dar ea credea ca nu puteam face fata posturilor care le-am avut. In tot acest timp relatia de cuplu mergea foarte bine si ne certam destul de rar, aveam o viata sexuala deosebit de activa si de frumoasa, eu sunt mai fierbinte si ma gandesc de 3 ori pe zi la sex, ea raspundea frumos cerintelor mele si se vedea ca sunt dorit, ma privea cand umblam dezbracat si nu rata nici un moment sa ma atinga atunci cand simtea dorinta. Relatia noastra parea sa fie altfel decat ce vasusem sau auzisem la alte cupluri, sentimentele se amplificau de la un an la altul si iubirea ce o am in suflet pentru ea a devenit din ce in ce mai puternica. Ca om, ca femeie, nu aveam nici cel mai mic repros la adresa ei in sufletul meu,  dar ne mai ciondaneam din cand in cand pe diverse motive puerile (ploi scurte de vara) lucruri normale, nu am simtit niciodata ca ar dori altceva, nu am simtit minciuni sau vreun semn  ca ar fi infidela si nici un fel de motiv sa ma faca sa imi pierd increderea in ea, o adevarata doamna .In aceasta perioada ea a stat mai mult pe acasa avand grija de copil si a avut si cateva joburi scurte ca vanzatoare si croitorie, dupa aceste experiente sa hotarat sa faca o scoala sa scape de munca grea si sa faca ceva frumos pentru ea, a ales asistenta medicala si a intrat la stat cu o nota de care sunt mandru si am sustinut-o cu toata puterea mea.

De aici incep problemele, scoala merge dar eu din nou trebuie sa trag ca un nebun sa fac fata, lucru care nu ma deranjeaza deloc.  Unul din tabieturile noastre de a consuma o bere la un film pentru ea devine un viciu si a marit ratia 4/5 beri pe seara, de multe ori se ajungea si la cantitati exgerate, treceam cu vederea de multe ori cand vedeam ca acest lucru nu schimba nimic intre noi, poate chiar profitam de situatie si aveam parte de mai mult sex. In viata noastra a mai aparut o persoana, prietena ei, care trecea printr-o relatie nasoala, sotia mea a impartit totul cu ea si a hotarat sa ma imparta si pe mine. La inceput totul a fost o joaca dar situatia a luat amploare si aproape un an am avut escapade si relatii intime in 3, nu pot nega ca nu mi-a placut, a fost frumos si am incercat sa fiu un domn si tot ce se intampla era doar din acordul sotiei si in prezenta ei dar toate astea se intamplau tot cu mult alcool.

Dupa un timp am vazut ca incepe sa o afecteze si ca obiceurile devin toxice am hotarat sa punem punct distractiei periculoase si am ramas prieteni cu aceasta fata, sotia isi vede de scoala si de casa la fel de bine dar vechiul obicei cu bautura ramane rutina zilnica, treptat  (in decursul unui an ) relatia noastra sexuala scade in intensitate si nu mai vad in ochii ei nimic, este indiferenta, nu mai vede daca plec neangrijit din casa , nu se mai uita dupa mine, simt ca evita sa ne apropiem chiar nonsexual si tot ce fac pentru a ma apropia de ea e in zadar. In ultimul an de scoala I se ofera sansa de a face practica platita  in Anglia si o sustin sa plece pentru 3 luni stiind ca visul nostru era sa termine si sa plecam din tara. A nimerit intr-un loc bun si a stat in casa cu o fata, un cuplu casatorit si un baiat casatorit, lucrurile au avut un curs firesc si nu mi-a dat nici un motiv sa cred ceva despre ea dar instinctul meu imi spunea altceva si cand o sunam fiecare discutie se transforma in cearta si vorbe urate. Tin sa subliniez ca nu sunt un tip gelos si ea a mai fost plecata in alta tara cu serviciul pana in scoala si nu sa pus problema de asa ceva, dar acum simteam ceva fara ca ea sa imi lase o umbra de banuiala. Cele 3 luni au trecut si ma duc nerabdator cu copilul sa o intampinam la aeroport. A aparut in fata mea si am simtit nevoia sa fiu distant, a urmat un sarut rece fara nici un pic de pasiune sau dor din ambele parti, ziua a trecut repede si nu am avut prea mult timp sa ne vorbim deoarece am plecat pe la rude, ajunsi acasa in prag de seara in mod normal trebuia sa rupem patul dar ceva din mine nu ma lasa sa ma apropii de ea, a incercat subtil sa imi arate ca ar vrea dar refuzul meu nu a dreanjat-o si nu a insistat. Incepand din ziua urmatoare aveam sa descopar ca ea nu mai este persoana de care m-am indragostit si gandirea ei ma speria foarte tare, punea foarte mult pret pe prieteniile legate acolo si pe bani si dorea o oarecare independenta, relatia sa degradat in doua saptamani neasteptat de rau si toate rugamintile mele la adresa ei pentru ea erau considerate impuneri, incepem sa avem discutii si ceream explicatii pentru schimbarea ei dar nu rezolvam nimic, raspunsul ei era ca este satula de cate i-am facut, o puneam sa detalieze si nu avea argumente, zilnic pastra legatura cu cei cu care a locuit si vorbea destul de mult cu baiatul acela casatorit care si el ajunsese acasa ,foarte departe de noi. Am cerut explicatii si am primit cum ca aceasta persoana ii e foarte apropiata si a ajutat-o mult pe ea si pe colega ei si sa legat o prietenie si ii face placere sa ii auda. Desi nu imi parea normal pentru ca si eu am avut diverse joburi si am interactionat cu multe femei dar aveam o relatie profesionala si nu ne sunam sa ne intrebam de sanatate, am trecut peste si mi-am spus ca sunt un om democrat si trebuie sa mi se para normal ce se intampla.

 Aveam moralul la pamant si intr-una  din zile am renuntat la job  intr-un moment de nervi si am ajuns acasa in jurul pranzului, am avut o discutie destul de aprinsa cu ea si am fost intrerupti de telefonul ei care a sunat, vizibil speriata (desi stiam de la ea ca pastreaza legatura nu am avut ocazia sa o aud vorbind pana atunci) a raspuns si primele cuvinte a fost sa il anunte ca sunt langa ea, atunci nu am avut nevoie de nici o explicatie si sentimentul meu de indoiala a devenit certitudine, au avut loc discutii si pe tema asta dar nu am rezolvat nimic, pana seara eram despartiti. Ea sa mutat la mama ei si eu am ramas singur, am avut timp sa o acuz, sa gandesc, sa ma consider victima, sa plang, sa urlu, dupa un timp am reflectat asupra situatiei si am gasit vinovatul. Eu, am aruncat-o in bratele altui barbat cu nervii mei cu suspiciunile mele, cu vorbele mele urate, cu dragostea mea sufocanta, m-am pus in locul ei si am inteles multe si am hotarat sa trec peste treaba asta si sa ma impac cu ideea ca a gresit din vina mea sau a ei si am hotarat sa iert si sa ma iert si pe mine. Am fost la ea sa discutam si sustine ca toata viata ei a fost corecta fata de mine si nu a fost cu acel barbat (desi nu jura) indiferent de cred eu, spunea ca este confuza si de aici se trage separarea, ca vrea sa afle daca mai are ceva pentru mine, ca au fost ani grei si chinuiti alaturi de mine si ca nu a putut niciodata sa fie ea. Eu le stiu pe ale mele si cred ca ceva sa intamplat acolo, indiferent ca a fost o noapte de dragoste sau o mangaiere, ceva i-a sters sentimentele putine ramase fata de mine si asta doare cel mai mult, preferam sa traga un sex bun si sa vina acasa aceeasi femeie de care eram indrgostit. Nu ma suparam deoarece si eu am avut parte de asa ceva cu voia ei dar eu am reusit sa nu imi pierd mintile.

Dupa o saptamana am gresit din nou si am adus-o acasa cu insistenta mea si nu am lasat-o sa isi gaseasca linistea si sa vad cu adevarat daca mai are ceva pentru mine, acum suntem impreuna ne intelegem putin mai bine ( continuam planurile de viitor )dar ne certam destul de des, a ramas aceeasi persoana rece, nu ma vede prin casa, nu o mai fac sa tremure, nu o mai excit (si reproseaza treaba asta), nu ma mai doreste dar macar o vad ca incearca sa salveze cei 11 ani de casicie, face totul mecanic si e dureros cand sti ca unele lucruri se fac din obligatie si nu dorinta, nu vreau sa o tin cu forta si doresc ca lucrurile sa se indrepte, traiesc cu aceasta speranta si lucrez la caracterul meu sa o pot face intr-o zi sa isi intoarca privirea cu interes catre mine insa pana atunci imi traiesc singuratatea in doi. O iubesc  enorm !

 

Vreau sa stiu parerea voastra, puteti sa judecati, sa criticati, sa injurati  dar incercati sa spuneti daca relatia asta mai are un viitor.

 

 


  • 0

#2
CorinaDani

CorinaDani

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 12.793 mesaje

Postat 05 iulie 2016 - 16:02

pe scurt - nu.

bag seama ca in relatia voastra o parte importanta o reprezinta viata sexuala. ceea ce nu este neaparat un lucru rau, pana la un anumit punct. peste asta devine deja obsesie sau dependenta, mai ales in combinatie cu alcoolul consumat peste masura.

 

da asta deoparte si ce va ramane ? ceva aproape nesemnificativ...

 

odata ce ati pornit amandoi pe panta triunghiurilor amoroase, pe fondul consumului de alcool, greu de crezut ca va veti reveni...constiinta ei, a ta, au fost amutite de alte argumente, de placerea distractiei de moment. odata inlaturate aceste bariere ale constiintei si conventiilor/prejudecatilor, e normal sa recidivati, tu si/sau ea, cu alti parteneri.

ca prim pas, ar trebui sa mergeti la consiliere, la terapie de cuplu.

unde era copilul cand se intamplau acele "orgii" in 3 ?!? unde este acum copilul, care a fost reactia lui la despartirea voastra ?


  • 0

#3
all4loveyou

all4loveyou

    Nou venit

  • Membri
  • Punct
  • 17 mesaje

Postat 05 iulie 2016 - 16:20

pe scurt - nu.

bag seama ca in relatia voastra o parte importanta o reprezinta viata sexuala. ceea ce nu este neaparat un lucru rau, pana la un anumit punct. peste asta devine deja obsesie sau dependenta, mai ales in combinatie cu alcoolul consumat peste masura.

 

da asta deoparte si ce va ramane ? ceva aproape nesemnificativ...

 

odata ce ati pornit amandoi pe panta triunghiurilor amoroase, pe fondul consumului de alcool, greu de crezut ca va veti reveni...constiinta ei, a ta, au fost amutite de alte argumente, de placerea distractiei de moment. odata inlaturate aceste bariere ale constiintei si conventiilor/prejudecatilor, e normal sa recidivati, tu si/sau ea, cu alti parteneri.

ca prim pas, ar trebui sa mergeti la consiliere, la terapie de cuplu.

unde era copilul cand se intamplau acele "orgii" in 3 ?!? unde este acum copilul, care a fost reactia lui la despartirea voastra ?

O mica parantaeza: eu nu consum alcool si nu consumam nici atunci, sunt destul de protector cand vine vorba de copil, copilul nu a fost expus acestui gen de relatie pentru ca se intampla in afara spatiului familial, se pare ca nu ai citit tot, noi suntem impreuna 


  • 0

#4
all4loveyou

all4loveyou

    Nou venit

  • Membri
  • Punct
  • 17 mesaje

Postat 05 iulie 2016 - 16:24

Nu stiu, se pare ca ai inteles gresit, nu am cum recidiva, pentru ca a fost in prezenta si cu implicarea sotiei, daca simteam nevoia sa ma duc la dame oricum o faceam si multi barbati fac asta dar nu este cazul, din punctul meu meu de vedere atunci, gresit sau nu nu, a fost unic si nu se va mai intampla pentru mine, si nici nu a schimbat sentimentele pe care le am


  • 0

#5
dianama

dianama

    Membru senior

  • Banned
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 3.152 mesaje

Postat 05 iulie 2016 - 16:27

Hmmm e mai mult vorba de sex...iubirea e altceva.
  • 0

#6
all4loveyou

all4loveyou

    Nou venit

  • Membri
  • Punct
  • 17 mesaje

Postat 05 iulie 2016 - 16:29

Alcoolul nu mai face parte din relatie si sper asa sa ramana, si nu cred ca doar sexul ne tinea 11 ani impreuna, tinand cont ca in afara de treaba asta eu nu am avut alte relatii 11 ani


  • 0

#7
all4loveyou

all4loveyou

    Nou venit

  • Membri
  • Punct
  • 17 mesaje

Postat 05 iulie 2016 - 16:35

Daca incerc sa salvez o casnicie nu cred ca este vorva doar de sex, sex pot gasi si in alta parte eu vorbeam de sentimentele care numai exista, ca sa doresti sexual sau nu  pe cineva si sa te doara cand nu mai simte acelasi lucru cred ca implica si sentimente iar sexul, da este printre cele mai imortante lucruri pentru mine, nu stiu pentru ea


  • 0

#8
Rufus

Rufus

    Membru VIP

  • Moderators
  • 15.555 mesaje

Postat 05 iulie 2016 - 16:36

Eh...viata nu-i usoara, indiferent de unde o privesti.

Da, ai vorbit mult de sex, insa pe mine nu ma sperie asta, in fond aveti 30 de ani, cand naiba sa va ganditi la sex daca nu acum?

De fapt nu ma sperie, din povestea ta, decat faptul ca erati incredibil de tineri atunci cand ati luat viata in piept cu adevarat, asa cum o fac altii la 25, 30 de ani.

Si v-ati uzat.

Cred ca ar trebui sa-i dai intr-adevar ocazia sa vada ce vrea, sa decida, sa aleaga. Este o femeie tanara si are in spate ani de zile de rutina, orice s-ar zice n-ati trait tocmai usor, sau asa ai dat de inteles.

Dar mai cred ca daca rezistati inca pe atat, nu va veti mai desparti niciodata, pentru ca contrele de acum sunt date de frustrarile traite (sau gandite, inchipuite) dar sunt in mare false, ceea ce conteaza cu adevarat este ceea ce ati facut impreuna, nu ceea ce ati fi putut face daca nu erati impreuna...aste-as himere. Doar himere.

E drept ca nu pot fi categoric din cateva randuri ale tale, insa mie nu mi se pare foarte grav, e doar un impas si aici va trebuie intelepciune...ei bine, asta nu stiu eu daca puteti avea la 30 de ani.


  • 1

#9
all4loveyou

all4loveyou

    Nou venit

  • Membri
  • Punct
  • 17 mesaje

Postat 05 iulie 2016 - 16:47

Eh...viata nu-i usoara, indiferent de unde o privesti.

Da, ai vorbit mult de sex, insa pe mine nu ma sperie asta, in fond aveti 30 de ani, cand naiba sa va ganditi la sex daca nu acum?

De fapt nu ma sperie, din povestea ta, decat faptul ca erati incredibil de tineri atunci cand ati luat viata in piept cu adevarat, asa cum o fac altii la 25, 30 de ani.

Si v-ati uzat.

Cred ca ar trebui sa-i dai intr-adevar ocazia sa vada ce vrea, sa decida, sa aleaga. Este o femeie tanara si are in spate ani de zile de rutina, orice s-ar zice n-ati trait tocmai usor, sau asa ai dat de inteles.

Dar mai cred ca daca rezistati inca pe atat, nu va veti mai desparti niciodata, pentru ca contrele de acum sunt date de frustrarile traite (sau gandite, inchipuite) dar sunt in mare false, ceea ce conteaza cu adevarat este ceea ce ati facut impreuna, nu ceea ce ati fi putut face daca nu erati impreuna...aste-as himere. Doar himere.

E drept ca nu pot fi categoric din cateva randuri ale tale, insa mie nu mi se pare foarte grav, e doar un impas si aici va trebuie intelepciune...ei bine, asta nu stiu eu daca puteti avea la 30 de ani.

Frumos raspuns, tot ce am dat de inteles este foarte adevarat, avem si multe realizari impreuna, eu sper ca timpul si gandirea noastra noastra sa favorizeze echilibrarea relatiei si sa ne revenim


  • 0

#10
Toni2015

Toni2015

    Nou venit

  • Membri
  • Punct
  • 38 mesaje

Postat 05 iulie 2016 - 17:01

Imi permit sa ofer un alt punct de vedere si inainte spun ca foarte colorata viata si povestea in sine interesanta. Analizeaza-te pe tine si compara-te cu tine insuti sa vezi cat ai crescut de la inceput si pana acum.

 

Am auzit de curand ca oamenii cand ajung la necaz fac doua lucruri: cauta confort in familie sau in divinitate. 

 

Reinventarea unei casatorii nu este un lucur usor, dar nu imposibil. 

 

Ca sa indrepti relatia ta se poate face printr-un lucru foarte simplu:trebuie sa oferi dragoste fara sa ceri inapoi nimic. Trebuie sa iei controlul asupra ceea ce simti tu cand se intampla o cearta intre tine si ea; si sa realizezi ca in momente din acelea, este un privilegiu pentru amandoi sa petreceti timpul impreuna si tu nu vrei decat sa oferi dragoste, intelegere si suport. De exemplu: indiferent ca ea te acuza de lucruri care tu sti clar ca nu sunt chiar realistice si pe care ea nu le poate justifica, iti spun ca daca nu raspunzi la provocare cu argumente nu inseamna ca accepti si ca esti vinovat de ce ti se reproseaza.

 

Cel mai usor pentru oameni este sa incheie totul si sa incearca sa is refaca viata, ceea ce nu este imposibil, insa daca nu esti cu sufletul impacat ca ai facut cu adevarat totul, atunci o sa tragi dupa tine "bagajul relatiei incheiate" toata viata. 

 

Trebuie sa gasesti puterea:

- sa iubesti neconditionat (ca si la inceput) - nu te mai indoii de ceea ce simti;

- sa ai rabdare si bunatate cand incep discutiile intre voi - ia puterea ei sa iti controleze starea ta de a fi, doar tu poti contrala lucrul asta. Tine minte nu trebuie sa o impiedici pe ea sa comunice tu tine, aici este important sa asculti ce spune ca sa intelegi poate are nevoie de ajutor si suport;

- cand o vezi distanta si rece cum spui, uita-te la ea cu placere, nu te lasa incarcat de energiile acelea negative care se infiripeaza in tine;

- sa te reinventezi - aici este partea cea mai grea, ca multi dintre noi considera ca suntem destul de buni, am facut destule sacrificii pana acum si apoi de ce sa ne schimbam noi cand celalaltul este de vina. Ma refer sa fi mai sus decat relatia ta, nu sa faci modificari de comportament.

 

Daca nu reusesti sa fi mai mare decat relatia ta, nu o sa ai sanse si doar amani inevitabilul. Desi este vorba de munca in doi ca sa existe o relatie, tu ai obligatia fata de tine ca sa dai totul fara conditie. 

 

Eu nu am reusit, cand mi s-a intamplat mie (tot pe la 11 ani de casnicie au inceput problemele)..., pentru ca nu am avut mintea destul de deschisa sa vad cu adevarat ce se intampla in jurul meu si multe lucruri in viata nu le inveti cu adevart decat daca treci prin experienta respectiva. Mintea noastra in principiu functioneasa in limitele impuse de experientele noastre si faci salturi si inveti doar in momentul in care: dai de greu si nu ai de ales sau cauti educatia respectiva (adica incerci sa anticipezi ce se va intampla prin cunostinte). Eu aiuream la scenarii care ma faceau sa ma simt bine temporar sau aveam asa zise zile bune... insa eram mai mic decat situatia in care ma aflam si nu am facut fata.

 

Eu zic sa: oferi dragoste nelimitata, cand iti vine un gand sau vrei sa faci o actiune cu conotatie negativa, inlocuieste-o imediat cu ceva pozitv. Nu incerca sa schimbi ceva la tine (sau la ea), ci inveleste totul in dragoste pentru ea. Nu o mai lasa sa controleze ceea ce simti tu, indiferent daca va certati sau sunteti distanti. 

 

Cu grija si tact introdu situatii placute si neasteptate in relatia voastra, eu stiu: o vacanta neasteptata sau un weekend undeva, faceti ceva impreuna care sa nu fie rutina, poate faci tu toata curatenia in casa cand ai timp si rupi niste flori din camp le pui intr-un pahar si le pui pe masa. Daca te intreaba de ce, spui ca te-ai gandit ca face atata de mult si ai vrut sa ajuti. Nici o grija nu inseamna ca de acum incolo o sa faci doar tu curatenie ca tot ai facut treaba asa de buna :)

 

Ea are in jur de 33-34 ani deci trebuie sa fi constient si de schimbarile chimice in femei.


  • 1




Intrebari Panica

  • Administrare espumisan

    nicovlad
    - Astăzi, 12:04

  • Alaptatul

    AlesiaStefania
    - Astăzi, 11:49

  • Lapte.

    Lisuu
    - Astăzi, 09:06

  • galanflorina2015@gmail.com
    - Astăzi, 05:17

  • Infectie urinara?

    Eugenya1
    - Astăzi, 00:22

Grupuri

  • Varicela in sarcina

    Magdabebe2
    - mar 21 2019 17:19

  • Cataracta congenitală

    DanielaRa
    - dec 20 2017 17:09

  • Bebe cu probleme sold

    Dediut
    - nov 12 2015 16:14

  • Logopedie

    vorbestecorect
    - iul 11 2015 14:52

  • Copii cu Diabet

    RoxanaZoita
    - apr 22 2013 13:02

Last Blogs

  • Burtica in fiecare luna

    - Ieri, 20:07

  • Geanta bebelușului și oiţa Plușica

    - Ieri, 19:53

  • Aventura sarcinii

    - Ieri, 18:07

  • Geanta bebelușului

    - Ieri, 13:42

  • Geanta bebelușului

    - Ieri, 13:42

Recipes

  • Salata de bulgur cu creveti si conopida

    - ian 23 2019 11:29

  • Galette cu fructe de toamna

    - nov 06 2018 14:38

  • Clafoutis cu banane si curmale, fara zahar

    - sep 27 2018 10:23

  • Salata de cartofi Puttanesca

    - sep 17 2018 10:04

  • Pancakes cu legume

    - aug 27 2018 11:28