Cind erau copiii mici, era simplu: dormeau dusi in masina, ne opream relativ des ca sa se joace si sa-si consume energia. Ajungeam la destinatie, ne urmau fara probleme. Ne gindeam si noi la ei, puneam la programul de vizite gradini zoologice, locuri de joaca, indoor sau outdoor, plimbari cu vaporasul, barca, ...Erau in carut sau pe jos, nu se plingeau prea mult.
Ideea e ca ne urmau, in muzee, castele, gradini botanice, pe unde mergeam. Mai comentau ei, insa nu excesiv.
Ei bine, perioada asta cool s-a terminat: au intrat in pre-adolescenta (as zice prea-dolescenta!). Si nu le mai convine nimic. La fiecare juma de ora ne intreaba cind ajungem, desi sint in stare sa estimeze ca 600 km nu se fac intr-o ora. De dormit in masina, nu. Deci profita sa ne spuna ca se plictisesc. Si ca n-au ce face. Telefonul nu-l pot folosi, sau sa citeasca o carte pentru ca le e rau de masina.
Si asta ar mai fi cum ar mai fi, dar odata ajunsi la locul de vacanta, nu mai vor sa se miste. Muzeu? Oh, nu! Castel? Nuuu, plictisitor! Gradini? Obositor! Parcurile acvatice le mai trezesc interesul, dar in primul rind e scump, si in al doilea rind nu poti merge toata ziua.
Voi cum faceti? Cum si cu ce le treziti interesul? Pina la ce virsta putem sa-i tragem dupa noi si de la ce virsta refuza categoric sa ne mai urmeze?