Seara de mai, senina, am iesit la o plimbare pe Faleza Dunarii din oras. Victor, 6 ani, a vrut sa mearga cu trotineta (e de adulti, cu doua roti de silicon si aluneca bine), zis si facut. Faleza lunga, aglomarata, el viteza mare cu trotineta, parul cu suvitele blonde fluturau in vant. Atentiona lumea sa se fereasca cum ii venea pe moment: "la o parte, vin in viteza", "titiititiii!!!", "aaaa faceti loc ca va calc!!", serios si hotarat, apoi multumea. Nu incetinea deloc. Lumea se ferea si care nu-l vedea din fata credea ca e fetita, dar erau un pic derutati de viteza ce o avea si ca era singur (eu cu sora lui, 12 ani, eram cu ochii pe el si nu era nevoie sa-l strig).
La un moment dat un grup, mai galacios, nu aude cererea lui de a i se face loc, astfel el striga tare "Ma ucideee! eaaa...dulce!!!". Ce sa vezi, acestia au auzit, s-au uitat in urma si in acelasi timp s-au ferit uimiti. Razand copios trece in viteza mai departe..."Da mama, sunt beata, ca altfel nu pot trece...ahahahaha!".