Am o problema, sunt de 3 ani single mum si in momentul de fata incept sa imi pun intrebarea daca nu cumva asta ma face sa devin cam ursuza fata de prieteni. M-am schimbat mult in cei trei ani, sunt convinsa de asta dar de la o vreme nu imi mai convine mai nimic in relatia cu celalti. Am impresia ca toti ma neindreptatesc. O fii oare ca imediat dupa divort, multi prieteni mi-au sarit in ajutor si au fost alaturi de mine iar acum au vazut ca ma descurc singura au cam lasat-o mai moale? Normal ca in tot timpul asta am luat si eu initiativa si le-am intors sprijinul atunci cand am putut.
Ideea e ca acum nu numai ca inregistrez mai usor orice “nedreptate” dar si ripostez atunci cand e cazul. Sa iau atitudine era de neconceput cu ceva vreme in urma. Mai bine lasam de la mine, fierbeam in interior dar sa nu cumva sa declansez vreun conflict. Acum mi-e frica ca dau in extrema cealalata. Am tot citit carti de psihologie, mi se pare ca am ajuns sa ma cunosc mai bine dar mi-e frica ca indepartez pe toata lumea cu reactiile mele. Nu sunt deloc isterica dar foarte sincera referitor la ceea ce simt cand am impresia ca celalalt a sarit calul. Si cer explicatii. Reactiile din partea celorlati iau toate formele de la uimire pana la agasare
Acum intrebarea, se datoreaza asta faptului ca sunt singura – cu copilul – si imi piert calitatile sociale (poate cam mult spus) sau cel putin sunt mult mai putin dispusa sa fac compormisuri? E un proces normal sau ar cam trebui sa ma scutur putin si sa vad ca am o problema? Ati trecut si voi prin asta?