39 raspunsuri la acest subiect

[viviana]

Azi Omar Khayyam

 

N-ai sa poti uita

 

Te-ai dus,dar sufletul meu ştie...
Nu-i despărţire pentru noi
Stiu, umbra mea o să te-aţie,
Pe orice drum vom fi noi doi...

Eu casă-ţi sunt îţi sunt şi cale,
Duci chipul meu pe unde treci,
Pătrund în gândurile tale
Şi alta n-are loc în veci...

Orice privire de femeie
Va întâlni privirea ta,
Tot ochii mei o să-ţi scânteie
Şi-n faţă pururi îţi voi sta...

Oricâte voci să te-mpresoare,
Tot glasul meu vei auzi,
Voi fi în crengi dezmierdătoare
Şi-n ochii nopţilor târzii...

De-aş fi la orice depărtare,
Te-ajung şi sufletu-ţi ating,
La geamul tău sunt numai boare
Şi vifor, geamul ţi-l împing,

Pătrund în clipa ta şi-n casă
Şi vijelie voi sufla, voi răscolii
Hârtii pe masă şi poate-ntreagă viaţa  ta
Şi astfel...n-ai să poti uita  !...

 

[redactor]

viv, esti indragostita?

[andaghe]

George Toparceanu - In jurul unui divort

 

Mişu St. Popescu vrea sa divorțeze.
Lung prilej de vorbe şi de ipoteze !

Unii spun ca Mişu singur e de vina, 
Ca la ei în casa n-a fost zi senina.
Ca nu poate nimeni sa-i mai intre-n voie
Şi-a avut norocul de-a gasit pe Zoe, 
Care-i rabda toate de când l-a luat.
Ca desigur alta nu l-ar fi rabdat
Nici macar o luna, însa biata fata
Este bunatatea personificata !
Ca-nainte Zoe pâna nu-l luase
A respins partide mult mai serioase:
Jorj Athanasiu, cînd era flacau...
Goldman de la Credit... Guța Popândau, 
Angrosist de vinuri, — o partida rara
Şi cu care Mişu nici nu se compara —
Toți cu situații şi destul de "bine", 
Refuzați de dânsa, ca sa ia... pe cine !
Ca saraca Zoe când l-a cunoscut
Era fara slujba şi dator vândut.
Ca de-atunci încoace ea zadarnic spera, 
Ca el n-are-n casa nici o maniera, 
Nu respecta seara orele de masa, 
Rareori cu leafa nimereşte-acasa, 
Frecventeaza cele mai de jos localuri
Şi se ține noaptea numai de scandaluri...
Dar mai e un lucru mai fenomenal:
Mişu St. Popescu este imoral !
Parca ea nu ştie ca, de-acum un an, 
Dumnealui se ține cu madam Vârlan?
O caricatura... un chibrit... o aia
Cu piciorul mare şi c-un par cât claia, 
O mahalagioaica... Afectata... rea, —
De se mira lumea: ce-a gasit la ea?

Alții spun ca totuşi nu-i de vina el, 
Ca din contra, Mişu e un soț model, 
Însa ea, Popeasca, este o ingrata.
C-ar fi stat şi-acuma tot nemaritata, 
Daca din pacate nu s-ar fi gasit
Un neghiob ca Mişu, un îmbrobodit...
C-a luat-o tocmai de pe la Vaslui
Unde se dusese la un var de-al lui
Care-avea la dânşii casa cu chirie.
Ca vorbeau adesea la bucatarie, 
Mai cu seama ziua când trecea la masa.
Ca duduca Zoe scutura prin casa
Şi — nu zice nimeni ca era bigota —
Însa franțuzeşte nu ştia o iota !
Ca gasind odata nişte carți franceze, 
A rugat pe Mişu "s-o inițieze"...
(Promitea fetița !) Tot aşa mereu, 
Azi o sarutare, mâine... mai ştiu eu?
Ba cu franțuzeasca, ba cu scuturatul, 
Pâna când la urma a-ncurcat baiatul !...
Toate astea însa la un loc denota
C-a luat-o goala, fara nici o dota.
Trei perechi de case? Ştie Dumnezeu...
Trei perechi de mofturi ! — N-o spun numai eu.

Întrebați pe Lambru, pe madam Palade
(O persoana-n vârsta, foarte cumsecade)
Şi pe toata lumea care-o cunoştea, 
C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea...
El putea desigur altfel sa se-nsoare, —
Dar în loc sa-i fie recunoscatoare, 
Sa-l respecte-n casa şi sa-l menajeze, 
Dumneaei, din contra, ține sa dicteze !
Mişu nu e liber nici macar un pas, 
Toata lumea vede ca l-a dus de nas.
Dar în schimb, fireşte, ea, de la-nceput
Fara nici o jena a facut ce-a vrut.
Seara, când o cauți, pleaca la cucoane, 
Ziua se ocupa numai cu romane, 
Iar bucatareasa (c-au schimbat femeia)
Are tot pe mâna, pâna când şi cheia
De la magazie şi de la dulap, —
Care va sa zica şi-a facut de cap.

Alții spun ca Zoe, la madam Lipan, 
A-ntâlnit pe unu, Iorgu Damian, —
Flutur de saloane, mare puşlama.
Ca-ntre ei desigur exista ceva, 
Fi'ndca ea-ntr-o clipa de sinceritate
A scapat o vorba la madam Stamate:
"Ah, ma chere, ce nobil şi distins baiet !..."
Iar madam Stamate n-a ținut secret, 
Şi-i destul sa afle câteva persoane...
Tot atunci, se vede, una din cocoane
I-a facut pesemne lui o anonima
Unde iscalise doar atât: „Cu stima..."
Şi-i scria acolo — spun din auzite —
Ca „madam Popescu prea se compromite..."
Dar el n-a citit-o, nefiind francata.
Şi-a trecut şi asta.
În sfârşit, odata
Trebuind sa plece Mişu la Vaslui
Pentru nişte case, — un amic de-al lui, 
Unul de la Banca, l-a pornit cu sila
Sa ia trenul numai pâna la Chitila
Şi sa stea acolo tocmai timpul strict, 
Ca sa-i poata prinde în flagrant delict...
Ca venind Popescu şi vazând lumina, 
A intrat în curte tocmai prin gradina
Şi batând la uşa care da-n salon, 
Cineva din casa i-a strigat: "Pardon !"

Zoe sta de vorba, nici nu s-aştepta
(Ca era devreme... zece şi ceva)
Şi crezând ca-i mâța sau vrun alt ecou, 
Când vazu ca-i Mişu, a ramas tablou, 
El paru deodata foarte încântat.
— Ma iertați — le zise — ca v-am deranjat !...

Puse-apoi paltonul peste geamantan
Şi venind cu-ncetul catre Damian
Care sta sa plece, zise: — "Buna seara.
(Damian atuncea s-a facut ca ceara.)
Nu mai stați de vorba? Poate ca ți-e somn...
Te grabeşti prea tare, mult stimate domn !"
Şi zicând acestea cu o voce calma, 
Vru sa-l ia de guler şi sa-i dea o palma.
— "Domnule Popescu... nene ! stai un pic...
Pe parola noastra ca n-a fost nimic !...
Damian, saracul, nu ştia ce zice, —
Dar gasind la urma un moment propice, 
Când vazu ca treaba tot mai rau se-ncurca, 
A fugit...
Iar soții se certara furca.
Ea-l lua cu bine, nu-l scotea din "draga", 
Socotind ca astfel va putea s-o dreaga, 
Dar la urma urmei, ca sa-l deie gata, 
A-nceput sa faca, ea, pe suparata.
Ca odinioara l-a iubit un pic, 
Dar nu-l cunoscuse chiar aşa mojic...
Şi-ntorcând o clipa capul îndarat, 
I-a strigat din uşa: — "Te-ai prostit di tat !..."



Toate astea însa n-au nici un temei, 
Ca nu ştie nimeni ce-a fost între ei.
Vineri toata lumea a putut sa-i vada
Amândoi alaturi, braț la braț, pe strada...
Ei, şi ştiți, aseara, dupa ce-a stat ploaia, 
Ce-a aflat Tanțica de la Procopoaia
Când s-a dus sa-i ceara un model de şorț?...
Ca madam Popescu nu mai da divorț. 

 

[viviana]

viv, esti indragostita?

Vesnic.

 

In parcul Kisselef este o statuie a lui Omar Khayyam. Am trecut pe langa ea de o suta de ori, am admirat-o, am citit placa comemorativa de zeci de ori dar niciodata poeziile lui.

Eh, un persan acolo, un filosof de pe la 1100 pe care AMbasada Iranului l-a slavit ridicandu-i o statuie.

Pana cand sotul meu, a inceput sa-mi trimita poeziile lui. Si eu sa le citesc.  

Parca nu imi vine sa cred ca o asemenea poezie a fost scrisa acum 1000 de ani!

 

Si parca m-am trezit dupa o lunga iarna spunandu-mi: poezia!, da pe lumea asta exista si poezie!

[Ioana_Pos]

Anda . Mare sugubat Toparceanu!

[viviana]

Anda . Mare sugubat Toparceanu!

Mare sugubeata si viviana prin versuile lui Dimitri Danciu cu dedicatie:

 

Casa noua

 

Din cărămida sufletului meu,
Te-am ridicat peste moloz - spre soare;
Din fină pulbere de curcubeu,
Zugravii ţi-au amestecat culoare.

Şi pe furiş din lanuri ţi-am adus
Miresme tari de câmp, în încăperi -
Şi purpură aprinsă la apus,
Ţi-am risipit din plin peste tăceri.

Ghirlande mari de gând ţi-am pus la geam
Şi preşuri moi am aşternut pe scară;
Truditul om, să simtă cald balsam,
Când va intra în casă-ntâia oară.

[buflea]

Poezia mea preferata, care parca imi tradeaza varsta putin cam inaintata (na, ca am facut si-o rima  )

 

Murim... ca mâine

(Magda Isanos)

 

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce noi vom putrezi.

 

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...

 

Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi sigur n-o să fim a doua oara.

 

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate ...

 

... si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.

Editat de buflea, 21 aprilie 2016 - 21:15 .

[viviana]

Vai ce imi place poezia asta, Buflea! A picat si intr-un moment...

De vreo 2 ore stau si ma intreb daca sa deschid sau nu un subiect despre cum vedem, cum am vrea, ce intrebari ne punem, ce vom simti, ce imagine am vrea sa avem in ultima clipa cand vom trece in nefiinta. 

[buflea]

Vai ce imi place poezia asta, Buflea! A picat si intr-un moment...

De vreo 2 ore stau si ma intreb daca sa deschid sau nu un subiect despre cum vedem, cum am vrea, ce intrebari ne punem, ce vom simti, ce imagine am vrea sa avem in ultima clipa cand vom trece in nefiinta. 

 

Vezi ca daca il deschizi ... eu s-ar putea sa ajung iar la cimitire ...(glumesc, nu m-am putut abtine    )

 

P.S. Si mie imi place mult ...mi se pare ca numai cei ce au o viata in spate, o pot intelege cu adevarat ...si nu cred ca sunt multi pe forumul asta

Editat de buflea, 21 aprilie 2016 - 21:29 .

[viviana]

Vezi ca daca il deschizi ... eu s-ar putea sa ajung iar la cimitire ...(glumesc, nu m-am putut abtine    )

 

P.S. Si mie imi place mult ...mi se pare ca numai cei ce au o viata in spate, o pot intelege cu adevarat ...si nu cred ca sunt multi pe forumul asta

  bine ca ai pus la plural