1026 raspunsuri la acest subiect

[Ramona_32]

Imi pare rau daca am suparat pe cineva.

Imi cer scuze daca nu pot intelege ce inseamna pentru unii, ani de asteptari. Eu nu am facut nici tratamente nici zeci de analize. Am stiut ca nu pot avea copil si am decis sa adopt.

Nu m-am laudat ca am intrat in potrivire asa repede. Pur si simplu nu inteleg de ce intr-o parte se poate si in alta parte nu !

Eu ma retrag, nu mai vreau sa fac pe nimeni sa se simpta prost.

Imi cer inca o data scuze !

 

[flo.flo]

Ramona, pe bune, cum ajuti cu mesajul asta? Eu personal, si cred ca am tot scris, nu avem nici o pretentie nici de sex, nici de etnie, nici de culoare, dispusa si la copii cu sincope in dezvoltare si probleme de sanatate, si totusi ca si Somebody si Flo astept ... La Ilfov nu se intampla nimic, ba mai mult din 2016 de cand am atestat nu am fost pe nici o lista, ca si cum nu as fi existat. Stiu ca la celelalte directii se adopta copilasi mici, albi, sanatosi si totul super rapid, dar in zona Bucuresti - Ilfov este jale. Ba mai mult am aflat ca din tura noastra de cursuri nimeni nu a adoptat, desi era o familie care isi dorea copil mare de 6 - 7 ani. Flo te inteleg perfect, tot timpul am zis ca trebuie sa reusim, dar dupa ce mi-au murit baieteii mi-am dat seama ca se pot intampla multe. Singura chestie care nu am incercat-o este sa vindem tot aici, sa renuntam la tot si sa ne mutam intr-un oras mic, si sincer, din disperare, eu as face asta, dar sotul meu nu vrea. Da, sunt maxim de suparata, nici eu nu inteleg de ce sunt fete care adopta intr-o luna, doua, si altele.

Moon, îmi pare rău pentru băiețeii tai, îmi imaginez prin ce ai trecut :(. Și eu ma gândesc mereu ca prima sarcina extrauterina am avut o acum 10 ani deci cum as fi avut un copil de 10 ani și încă vreo doi dac nu as fi avut numai extrauterine:(((. Asta e viata și nu avem decât sa mergem inainte. Se pare ca nu întotdeauna obținem ce vrem indiferent cat de tare ne dorim și muncim 

Poate mai găsim un dram de optimism și mergem mai departe, poate asa e, poate ce e al nostru e pus deoparte... 

[flo.flo]

Ramona, pe bune, cum ajuti cu mesajul asta? Eu personal, si cred ca am tot scris, nu avem nici o pretentie nici de sex, nici de etnie, nici de culoare, dispusa si la copii cu sincope in dezvoltare si probleme de sanatate, si totusi ca si Somebody si Flo astept ... La Ilfov nu se intampla nimic, ba mai mult din 2016 de cand am atestat nu am fost pe nici o lista, ca si cum nu as fi existat. Stiu ca la celelalte directii se adopta copilasi mici, albi, sanatosi si totul super rapid, dar in zona Bucuresti - Ilfov este jale. Ba mai mult am aflat ca din tura noastra de cursuri nimeni nu a adoptat, desi era o familie care isi dorea copil mare de 6 - 7 ani. Flo te inteleg perfect, tot timpul am zis ca trebuie sa reusim, dar dupa ce mi-au murit baieteii mi-am dat seama ca se pot intampla multe. Singura chestie care nu am incercat-o este sa vindem tot aici, sa renuntam la tot si sa ne mutam intr-un oras mic, si sincer, din disperare, eu as face asta, dar sotul meu nu vrea. Da, sunt maxim de suparata, nici eu nu inteleg de ce sunt fete care adopta intr-o luna, doua, si altele.

Moon, îmi pare rău pentru băiețeii tai, îmi imaginez prin ce ai trecut :(. Și eu ma gândesc mereu ca prima sarcina extrauterina am avut o acum 10 ani deci cum as fi avut un copil de 10 ani și încă vreo doi dac nu as fi avut numai extrauterine:(((. Asta e viata și nu avem decât sa mergem inainte. Se pare ca nu întotdeauna obținem ce vrem indiferent cat de tare ne dorim și muncim 

Poate mai găsim un dram de optimism și mergem mai departe, poate asa e, poate ce e al nostru e pus deoparte... 

[anil]

Mie nu mi se pare ofensator mesajul Ramonei. Mi se pare doar ca incerca sa inteleaga de ce nu se misca lucrurile in Bucuresti. De asemenea nu mi se pare ca s-a laudat cu faptul ca ea a adoptat repede. 

 

Va inteleg frustrarea insa nu cei care adopta repede sunt vinovati. Ei au avut doar norocul sa locuiasca intr-un oras unde cererea e mica si oferta este mare. Ceea ce nu este valabil si pentru Bucuresti. Nu stiu cum mai e acum, dar "pe vremea mea", adica acum vreo 4 ani, timpul minim de asteptare era de 1.5-2 ani. Asadar daca aveti atestate din 2015, este o sansa sa adoptati anul acesta. Eu prima data am aparut pe liste dupa fix 1.5 ani de la obtinerea atestatului. Acum 4 ani am luat in considerare serios sa imi refac dosarul in orasul parintilor mei, un oras mic unde cu siguranta as fi adoptat mult mai repede. Dar am renuntat deoarece nu mai aveam chef de alte hartogarii.

 

flo.flo imi permit un sfat, nu renunta la atestat, poti renunta la speranta, poti sa mergi mai departe cu viata ta, insa nu renunta la atestat. Efortul logistic nu este atat de mare pentru a-l reinoi, poti sa uiti de el intr-un sertar apoi inca 2 ani, dar in acei 2 ani va suna intr-o zi telefonul...

 

Am avut si eu un moment de disperare acum vreo 4 ani jumatate cand am pierdut singura sarcina obtinuta vreodata (si da ma gandesc ca acum ar fi avut 4 ani), vroiam sa renunt la tot, dar...in foarte scurt timp am primit acel telefon, aproape ca si uitasem de atestat atat eram de indarjita ca renunt la ideea de a mai avea copii. Imi aduc aminte ca m-am dus la directie fara niciun fel de speranta, asteptari, eram convinsa ca ma duc degeaba. Dar a fost sa fie altfel, maimutica are azi 7 ani...

 

Cochetez cu ideea unui alt copil insa nu stiu, ma mai gandesc, imi este teama sa stric echilibrul pe care il am acum.

[Ramona_32]

Anil , iti multumesc ca ma intelegi. Departe de mine gandul sa supar pe cineva sau sa ma laud....

[Floren_]

Buna tuturor,ajutati-ma cu cateva lamuriri!Eu si sotul meu dorim sa adoptam un copilas,eu am 25 de ani,el 26 avem vreo sansa fiind asa tineri?El e sofer pe tir,iar eu inca nu lucrez si ne dorim sa ajutam un sufletel,e posibil?

Buna Anca! Sigur ca puteti adopta. Legea spune ca varsta minima pentru a putea adopta este de 18 ani, dar, fireste, trebuiesc indeplinite si alte cateva conditii : sa nu fi locuit in afara tarii mai mult de 3 luni in ultimul an, cazier curat, macar unul dintre parinti sa faca dovada unui serviciu stabil, o locuinta ( nu neaparat proprietate personala) cu dotarile necesare, dovada de la medicul de fam. si de la psihiatru ca sunteti apti pt. a adopta.

 

Uite, aici te poti lamuri mai bine:

https://m.avocatnet.ro/articol_37847

Succes!

[smil3]

Salutare tuturor!

si bine v-am regasit :)

 

Noi ne pregatim pentru a treia vizita la copii, de data aceasta fara supravegherea celor de la directie, deci ne facem de cap :)))) am primit si aprobarea sa le facem poze, macar sa nu mai apelez mereu la imaginile din memorie.

Am trecut cu bine peste evaluarea psihologica facuta la directie- doar cu deficit de achizitii pe care le observasem oricum-si ulterior, peste evaluarea psihiatrica pe care am cerut-o in paralel pentru baietel, avand in vedere ca abia la 4 ani a fost scos din familia lui si are amintiri. Avem o recomandare pentru logoped si un tratament cu timonil in scadere pana la eliminare, pentru agitatie (care s-a rezolvat cu timonil).

Mai avem un hop cu emotii mari la testarea psihologica pe care o facem in paralel zilele urmatoare si apoi urmeaza decizia finala.

Ieri seara am sunat la maternala sa anuntam ca venim iar, ne-a dat baietelul la telefon si prima intrebare a fost : cand vii sa ma vezi ?

 

Intr-o alta ordine de idei, inteleg retinerea de a accesa site-ul cu copiii greu adoptabili si desigur ca fiecare face cum considera, insa la sectorul 1-de care apartin- foarte multe familii sunt plecate prin tara sa vada copii, pe care i-au gasit prin acest site. Pana la urma sunt copii care nu au avut o potrivire in 9 luni, din care vreo 3-4 luni site-ul a fost blocat, dupa cum stiti.

Chiar nu cred ca Ramona a vrut sa fie ironica fata de cineva, e una dintre norocoasele care nu a trecut prin asteptare lunga si e normal sa se intrebe de ce in alte locuri se asteapta mult.

[Lolo84]

Pe 23 ianuarie vom avea " sedinta de atestare". Imi puteti da detalii despre modul in care decurge acesta intalnire? 

Multumesc!!!

[easytry]

Buna, 

 

noi am Fost selectati in cazul unei fetite sanatoase, inteleg, dar mama are schizofrenie. Parca schizofrenia este transmisibila, nu? 

[Speranta_2015]

Am rămas datoare cu prima întâlnire:)

În a 2 -a săptămâna a lunii ianuarie am fost la copil (prima vizita). Ne-am întâlnit cu 3 doamne de la Direcție și am mers în sat la copil (cu masina lor). Când am intrat în casa, ne-a întâmpinat AM (domnul), doamna  era gripata și a stat numai în pat. Ne-am așezat toți la o masa, copilul stătea pe fotoliu, lângă masa noastră.  Am schimbat câteva vorbe la masa, noi intre noi, apoi s-a făcut liniște.  Mi-am dat seama ca este rândul nostru, sa începem sa interacționam cu băiatul,  și am început eu : l-am întrebat cum se numește,  dacă ii place la școală și de cine, apoi am scos o mașina cu telecomanda  care i-o cumpărasem cadou și în acel moment dna psiholog ne-a spus " dar, nu vreți voi sa mergeți în dormitor sa va cunoașteți mai bine ?". Eu m-am prins ca trebuie să-l iau pe băiat și sa ne retragem ...  de acolo a început joaca. El mai avea o mașinuța cu telecomanda,  ne-am jucat cu ambele,  numai râsete se auzeau din dormitorul nostru.Cand și când,  mai apărea psihologul sau asistentul social în prag, sa vadă cum ne jucam. La copil am ajuns la ora 13, pe la ora 15 doamnele ne fac semn ca ele vor sa plece și dacă vrem sa continuam potrivirea, sa mergem cu ele la Direcție (cu masina lor).  I-am zis copilului ca plecam, acesta a pus bărbia în piept, doamnele și-au dat seama ca băiatul nu vrea sa plecam și ne-au propus sa mai rămânem și sa venim a 2-a zi sa facem cererea. Asa am făcut, am ramas pana la ora 17.   

Apoi, ne-am intors  la București.  De atunci, vorbim aproape zilnic la telefon. 

Nu e foarte vorbăreț,  dacă îl intreb răspunde,  dacă nu , se maimutareste. dar, ma suna aproape zilnic.

AM nu colaborează deloc, chiar mi-a zis ca baiatul ar fi rebel si hiperkinetic (mie, nu mi s-a parut), când vorbesc cu băiatul la telefon, îl aud pe AM cum e pe lângă el sau ii sopteste ce sa zica. 

La sfârșitul lunii facem a 2-a vizita, il vom lua 2 nopti la o pensiune, o sa-l cunosc mai bine atunci.  Sper sa fie ok pana la sfarsit.  Am întrebat psihologul copilului când i se spune adevăratul motiv pentru care noi suntem acolo, și mi-a zis ca sarcina asta îmi revine mie, dar ma sfătuiește la a 2-a vizita, să-i zic copilului doar ce dor mi-a fost de el. 

Pe mine, aceste vizite ma costa mult, 8-9 mil .  doar drumul și cazarea (distanta 600 km) și as fi vrut sa știu ca băiatul ne accepta ca viitori părinți,  poate în mintea lui suntem doar niște cunoștințe care îl distrează.  Am emoții,  dacă în momentul când va afla adevărul , o sa bata in retragere. Are 9 ani si e crescut de la o luna de AM.  A mai fost o familie in 2015 care l-a vrut dar dupa 3 vizite a renuntat. deci, o mica idee, copilul ar avea, ca nu suntem doar niste musafiri, eu asa cred.

M-am gândit ca la a 2-a vizita să-i spun chiar un pic mai mult, decat ce dor mi-a fost de el, voi ce ati face ?

Editat de Speranta_2015, 20 ianuarie 2017 - 16:52 .