Eu nu am vrut initial sa contribui la subiect pentru ca m-am gandit ca nu ma incadrez in varsta, cu unul de 11 ani si jumtate si altul de 10 ani si jumatate … si poate nu ma incadrez si multe inca nici nu ne-au pocnit dar ma recunosc in :
Rezistenta la facut baie – si daca voi va plangeti de cum miros copiii vostri care vin de la joaca, va rog sa va imaginati cum miroase fiu-meu cand iese din echipamentul de hockey, ud pana la piele de transpiratie, cu parul ud si picaturi curgand din casca aia captusita cu un burete de plastic, care ii lasa pe tample niste dare de mizerie … cu mainile scoase din manusile de hockey care, nespalate dupa fiecare purtare, miros a soseste imputite, rau, dar rau de tot …oh, oh, oh !!! Numai cine a intrat intr-un vestiar de sportivi intelege ce spun ….
Si desi se miroase si recunoaste si el ca pute, cica ii place, ca sunt mirosurile lui … si nu face dus pentru ca are basketball sau soccer dupa hockey sau e 8 dimineata si de ce sa faca dus de mai multe ori pe zi ??? Pai mai copilule, puti, te comenteaza colegii, nu stau langa tine … nu ii pasa, nu il deranjeaza, el nu se atinge de apa si sapun de doua ori …
Aceasta este totusi singura rezistenta pe care o am la spalat … amandoi fac dus obligatoriu in fiecare seara …si asta pentru ca asa i-am obisnuit de mici. Imi aduc aminte de o discutie pe forum, in care am descoperit cu stupoare ca dusul zilnic obligatoriu, nu era obligatoriu pentru multi copii ai forumului. Ma bucur ca eu am insistat cu asta, de cand s-au nascut, copiii mei au facut dus, seara, inainte de culcare … nu a contat ca nu au fost afara, ca nu transpira, ca am venit tarziu acasa de pe undeva. Au facut dus si de Revelion, cand ne-am intors la 3:00 A.M., deci as recomanda dresajul asta de mici … desi, ma contrazic usor cand ma gandesc la spalatul pe dinti. Care iar a inceput devreme si cu care ma lupt in fiecare seara. Acum incerc sa ii fortez sa se spele pe dinti in cada, cand fac dus …de multe ori le pun periuta cu pasta pe maginea cazii, doar sa o ia si sa nu uite.
Concluzie – daca cu dusul de seara nu avem probleme, avem probleme cu mai multe dusuri pe zi … cu alte cuvinte, la varsta asta, se pare ca spalatul nu curata mizeria, nu spala mirosul, este doar o procedura invatata si un obicei capatat de mic, caruia cred ca inca nu i-au gasit logica.
Umblatul dezbracat pe afara – nu inteleg, nu inteleg de ce refuza sa se imbrace … este o lupta continua. De 2 ani, fiu-meu nu mai are cizme de nici un fel, bocanci, ghete … are numai adidasi …si nu oarce fel de adidasi, din aia de carpa, de running. Cu ei se duce la scoala, ca e vara, ca e iarna, ca e ploaie, ca e soare, ca e noroi, ca e zapada de 3 m. Sigur ca se uda …si sta ud. Sigur ca nu e bine, dar aceasta este o batalie la care am renuntat. Ma imbat cu apa chioara ca in scoala e cald, ajunge ud la picioare si banuiesc ca se usuca partial sau complet in scoala. Frig la picioare sigur nu ii este, ca ma gandesc ca daca i-ar fi, ar face ceva … nu ca sa ma asculte pe mine, ci ca sa-I fie lui bine.
Aceeasi problema o am cu imbracatul …. Toata iarna se duce in maneca scurta, rar si la insistente, mai ia ceva cu maneca lunga. De la anul nu ii mai cumpar nimic cu maneca lunga, nu are rost … noroc ca poarta geaca de ski, dar cred ca o face ca totusi ii e frig si nu ca ma asculta pe mine. Zic insa merci …am vazut multi copii la scoala in sort, in miezul iernii …
Fica-mea nu se piaptana … eheheee, s-au dus vremurile coditelor, funditelor si coafiurilor dragalase facute de mama. As zice merci daca ar trage o perie prin par. O mai face …din cand in cand.
Rufe imprastiate prin camera nu (prea) sunt pentru ca le pun pe toate la spalat .... murdare sau nu, curate sau nu, le arunca in cosul de spalat ...macar sunt stranse si ascunse undeva.
Nu ii las, nici moarta, sa duca mancare sus, in dormitoare …peste cadavrul meu fac asta… dar cum nu sunt mereu acolo ca sa calce pe mine , cum au ocazia, cum gasesc castraone si pahare pe sus. Asta este inca o batalie pe care o duc … nu stiu pana cand, dar nu ma las.
De vreo 2 luni, nu ii las sa plece dimineata din casa pana nu isi fac patul … si vad ca si-l fac. Nu perfect, dar il fac …
Nu am rezolvat problema luminilor aprinse … seara, toata casa e luminata, TOATAAAA … daca se duc la baie, aprind lumina pe scari, in hol si in baie …
Si la mine ca si la Aqai, netul e la liber … A pus barbatul niste restrictii pe siteuri deochiate, dar atat …
Au un telefon, fara data plan, cu cartela , nu au nici un fel de social media, nu interactioneaza cu prietenii deloc online, numai la scoala … deocamdata !!! Oricum am observat ca copiii in Romania sunt mult mai avansati in social media decat cei de aici … Toti copiii cunoscuti de ai mei vara trecuta in Roamania aveau FB, Instagram, emails … la noi as zice ca nu au, ca ai mei, desi au adus asa vorba tangential, nu au insistat.
Nu se joaca deloc mult … Avem xbox cu care Alex se joaca doar in weekend, nelimitat … dar deocamdata sunt atat de ocupati cu scoala si activitatile in weekend, incat mi se pare acceptabil cat se joaca. E drept ca in loc sa joace hockey sau soccer pe xbox, as prefera sa se uite la meciuri reale la TV, dar nu vrea …
Flavia nu se joaca deloc, deloc … nu ii place.
Pe netul cel liber se uita mult si foarte mult pe Ipad, pe Youtube, la youtuberi … nu se vine cu Ipadul la masa, pentru ca umbla pe el cu mainile murdare …dar i-am gasit cu IPadul pe WC, in cada (si asta e interzis acum), si il iau pe oriude mergem si ei nu au nimic de facut.
Alex se uita la cei care joaca soccer sau hockey, Flavia se uita la un reality show – Dance Mom.
Am insa amici cu copiii in liceu care se plang de aceeasi dependenta de telefon, chat, txt ca si voi pe aici …deci vine si peste noi, nu imi fac iluzii ca scapam.
Solutia lor, limitarea prin reguli, fara drept de apel … din jurul meu, nu am auzit de prietenie intre parinte si adolescent la varsta asta, oricat ar incerca parintele "he will ruin the teenager's life on a regular basis" …
Eu o vad ca pe o lupta, nu am nici o speranta sa ne intelegem, sa ne iubim ca acum, sa devenim prieteni. Nu ca nu mi-as dori asta, dar am asteptari atat de mici ca sa ma protejez, sa nu sufar de ceea ce sufera autoarea subiectului de fata
Cred ca parintele trebuie sa pastreze, cu regula, cu forta, cu limita, cu gura, cu nevorbitul, cu dragalasenia, cu santajul sentimental, cu intelegere, orice … ochii pe copil. Suna foarte “Tiger Mom”, cred / sper ca sunt / voi fi una.