Eu cred ca sunt mai nebuna, dar le-am lasat si incurajat sa umble singure de mici. Asta pt ca am constatat la un moment dat ca fii-mea cea mare, 7 ani la momentul respectiv, nu stia sa mearga pe strada. Pur si simplu se speria de diverse, nu se uita cand iesea de pe trotuar pe strada sau din magazin pe trotuar, casca ochii aiurea etc. Pt ca noi locuiam in Pipera pe o strada neasfaltata si mergeam cu masina peste tot. Nu umblam pe jos decat in parc, la mall, la munte, la mare, pe campii etc, dar nu pe strazi.
Ne-am mutat din Bucuresti la Sibiu si gata, da-i cu educatia de mers singure, si ulterior si cu autobuzul. Mai mult, cea mica venea singura pe jos de la scoala inca din clasa a 2a. Facea 25 de min in mod normal, 35 daca oprea si pe la casele cu caini si pisici la gard . Trecea si o strada circulata, pe la trecerea fara semafor. Am trecut cu ea pe acolo de multe ori, i-am zis sa treaca numai cu altii impreuna etc. Am murit de frica, am strans din dinti si am mers mai departe.
In prima faza mergea taica-meu dupa ea pe dupa toate gardurile, dar s-a prins ca e ok si a lasat-o in pace. Daca insa intarzia mai mult ma ingrijoram, recunosc. Le-am invatat de toate: sa nu se duca cu necunoscuti, sa urle tare daca le ia cineva, sa nu se lase vrajite cu bomboane, pisici, caini, bebelusi, nici de oameni pe care ii stiu de mult, sa nu urce in masini de niciun fel etc etc etc. Repetat din nou si din nou, pana in ziua de azi. Si daca se pierd si n-au baterie, telefon etc, sa stea pe loc, sa nu plece ca le gasim cumva. Si ca e mai greu sa le gasim daca ne invartim in cerc unii dupa altii. Si sa apeleze la politie, daca intamplator e unul in zona.
Apoi ne-am mutat aici si, dupa cateva luni cat sa ma asigur ca stiu limba, le-am lasat libere iar. Cu tel in ghiozdan, sfaturi si exemple in freza, le-am dat drumul. Apoi a venit treaba cu plimbat cainele seara si tot asa...
Insa nu le las sa mearga cu unii si altii decat daca am controlat ce si cum. E destul de usor ca stam intr-un complex rezidential mare si oamenii se cunosc intre ei. Mai greu e cu copiii de la scoala...