ei, si al meu are 10 ani going on 13.
ochi dati peste cap, atitudine, fine, whatever, eu vorbesc, eu aud, stau toata ziua cu gura pe el pt chestii aparent minore gen haine peste tot in camera lui, sosete puturose pe birou, ca nu se spala... vai mie.
si comenteaza..... doamne, cat o poate face.
incerc sa respir si sa imi aleg bataliile. dar intr-o zi am venit acasa si stand la el in camera sa-l supraveghez lectiile pur si simplu mi s-a facut rau de la sosetele lui si m-a pocnit o migrena ingrozitoare.
si am explodat. am zis aspru ca e normal sa-i miroasa picioarele. ca are cizmele alea de cauciuc nenorocite (ca numai din alea vroia sa poarte, ca-s comode, nu au sireturi, is largi si nui nu-i place sa simta ceva pe picioare...)
dar ca e anormal sa nu se spele si sa stea asa de imputit incat sa mi se faca mie rau.
i-am aruncat cizmele. sa faca bine sa inceapa sa poarte sialte incaltari pe care le are si stau ca la muzeu si i-am interzis sa mai iasa de la el din camera. sa stea acolo cu usa inchisa pana nu mai poate el de putoare.
a mers. nu mai am probleme de atunci. cu asta...
eu am reguli. putine, dar bune . la mine in casa internetul e liber, ce nu e la liber sunt jocurile. nu au telefoane, au ipads, au laptops. nu au chats, nu au facebook, instagram, nimic de comunicare virtuala. vreti sa va jucati cu alti copii, sa vorbiti, iesiti afara si o faceti.
inteleg ca izbucneste si comenteaza, atata vreme cat nu devine lipsit de respect. daca tipa la mine aiurea in tramvai imi iau ambasadele si plec. cand ii trece, vine el si spune. dar nu am de ce sa ma prefac ca nu ma afecteaza sau sa dau vren semn ca e acceptabil ce face. cuvinte lipsite de respect nu mi-am capatat inca, dar nu-l vad bine daca o face.
asa ca eu nu pledez pt intelegere nemarginita si nici nu o sa am vreodata intelegere pt insulte vorbe aiurea sau comportamente impinse la extrem numai sa-mi dovedeasca ca poate (gen sosetele... lasa sa zica mama, ca ii arat eu ca nu ma poate obliga).
ba pot sa oblig. am destule mijloace. dar as prefera sa nu le folosesc. asta spun intotdeauna, si cand suntem calmi si avem conversatii prietenoase.
avem niste limite, sunt foarte ferma cu ele. in rest, da-ti ochii peste cap, dar imi rezerv dreptul sa mai si rad de tine cand esti caraghios, tipa la mine fine si whatever si te las in pace pana te linistetsti, daca trantesti usa te trimit la munca sa o repari.
cum necum, dintre toate relatiile lui cu toti adultii (scoala, acasa, familie extinsa, fiecare cu abordarile lor proprii, de la foarte intelegatoare la "cu mine nu comentezi") eu zic ca metoda asta cu cat ne e plapuma atat de intindem merge cel mai bine cu el. doar sa ne fie clar cat e plapuma aia, la asta lucram tot timpul.