imi/ne lipseste ceva...
#11
Postat 08 martie 2016 - 21:00
#12
Postat 08 martie 2016 - 21:05
PS: chiar daca nu poti iesi din contract, poti face altceva:
ai contul tau in care iti primesti veniturile. calculeaza lunar si muta in contul comun contributia ta fair la cheltuielile comune (spatiu, utilitati, mancare). baietii sunt responsabilitatea lui financiara, nu a ta.
#13
Postat 08 martie 2016 - 22:28
#14
Postat 08 martie 2016 - 22:43
va multumesc mult pt raspunsuri; am sa incerc sa va raspund caci in acelasi timp imi limpezesc si eu gandurile si ideile...
Aqai, am si nu am autoritate; cand suntem impreuna acasa si daca baietii imi raspund, tata'su ii pune la punct; cand sunt doar cu ei, cel mare se opreste cand sare calul si chiar daca face mutritze, asculta ce ii spun (merge in camera lui, caci asta e pedeapsa); cu cel mic... e mai greu; si nici eu nu vreau sa-l sun imediat pe tata'su sa-l ia la rost prin tel. Cand ajunge el acasa, pedeapsa e sa isi puna pijamaua si cam atat; sta lipit de el la TV dar nu-l aud spunandu-i asta e bine, asta nu e bine, nu se face asa. precizez ca cel mic e lipit de taica'su, ar merge si la toaleta cu el; si asta ii face o deosebita placere sotului. cel mare si fii'mea il pupa dar isi mai si vad de ale lor
cu partea financiara, pe hartie suntem la comun si in realitate "separati"; am acces la extrasele lui de cont, dar nu verific. eu nu vreau cont comun pt moment caci nu mi se pare normal sa particip 100% la cheltuielile extra ale baietilor; si asta pt ca nu mi se pare normal ca macar din cand in cand, el sa ii explice fostei ca si ea e responsabila pt ei financiar. in plus, daca vrea sa le faca vreo placere mai costisitoare copiilor, se intampla sa "uite" sa ma intrebe; sau discutam si decidem ca nu e momentul, insa intre timp, ma trezesc ca s-a sucit, pt el momentul a venit
inainte de a refinanta creditul si de casatorie, am vb cu un avocat. de la el stiu ca un credit pt casa impreuna nu inseamna ca, *casa apartine amandurora egal; si nici prin casatorie nu se intampla asta. d'aia am insistat sa facem contract "fiecare cu al lui"; i-am propus sa participam in parti egale la cheltuieli, si ii dadeam o chirie. n-a vrut si pana la urma am pus totul la comun. a fost si atunci o istorie caci mostenitorii mei pt apartament sunt doar fii'mea si el, iar el vroia ca toti copiii sa aiba "mosteniri" egale. insista sa fac testament, sa fie si baietii.
#15
Postat 08 martie 2016 - 22:52
n-am cedat, i-am explicat ca baietii au o mama pecare o vor mosteni; am avut un notar de milioane care i-a explicat de asemenea ca nu-mi poate cere sa o "desmostenesc" pe fii'mea. si daca in 20 de ani totul e OK in familie, pot face testament. a fost un moment dificil, dar se pare ca a inteles. (desi imi poarta putin pica)
am vorbit, vorbim si tot incerc sa-i explic ce ma doare; uneori ma asculta si zice da, dupa care mergem tot in aceeasi directie.
si inca o data, ma deranjeaza ca daca ii spun sa plateasca cresa, imediat sare de fund in sus. o iubeste pe fii'sa ca pe ochii din cap, dar nu vede niciodata ca ii trebuie papuci sau haine, sau poate nu mai are pampersi si lapte. daca era o urgenta la cresa (vb de vremea cand vara'mea nu era aici sa ma ajute), nu putea sa-si faca timp pt ea si e propriul lui patron. invers, pt baieti... se poate imediat cu toate ca stie f bine ca fosta nu lucreaza si ar putea sa mearga ea la scoala sa rezolve. concluzia mea e ca-si spune, las-o pe R ca rezolva, se ocupa. si i se pare normal. iar mie nu, nu se poate ca aproape totul sa mearga intr-o directie. si nu mai am chef sa investesc si nu-mi place. ce familie suntem?
#16
Postat 08 martie 2016 - 22:55
altfel mergem la restaurant impreuna din cand in cand, mergem la sauna, avem iesiri in 2. imi repeta ca ma iubeste, dar ii simplu de vorbit. nu mai simt asta. si simt ca nu am incredere in el, ca nu ma pot sprijini, ca nu pot conta pe el. nu ca as fi eu dependenta dar la ce bun sa fii cu cineva pe care simti ca nu poti conta?
#17
Postat 08 martie 2016 - 23:03
Lea,dar tu poti sa mergi la scoala sa rezolvi problemele copiilor lui?
legal parintii trebuie s-p faca,scoala are obligatia sa-o anunte pe ei intii si abia apoi pe tine,in masura in care parintii nu por fi contactati.
Eu cred ca la voi se "incalca"niste dreptruri si obligatii.Tu nu esti mama copiilor,asa ca sotul tau nu-ti poate cere sa te ocupi de copii ,chiar mai mult deict mama lor.Aici trebuie lucrat si stabilit clar ce trebuie s afaci tu si ce nu.Sigur ,tu poti fi cea cu initiativa,spunind cam pina unde merg indatoririle tale vis a vis de copii.
Atita timp cit copiii sunt in casa voatsra,trebuie s arespecte regulile casei voastre,reguli stabilite de tine si de sotul tau.
Eu inteleg cam cum merge treaba la voi in familie,insa sotul tau trebuie sa inteleaga ca tu nu esti mama copiilor(nu o spun in sens peiorativ),tu nu te poti impune in educatia copiilor ,el trebuie sa stabileasca cu mama copiilor granite,limite,iar cu tine trebuie sa se consulte in privinta acestor limite.
#18
Postat 08 martie 2016 - 23:19
#19
Postat 09 martie 2016 - 00:27
Eu zic sa faceti alt aranjament financiar. Ori sa te ocupi tu de banii comuni si sa ii distribui echitabil. Ori sa se ocupe el de cheltuielile pentru toti copii in mod egal ca si cum voi ati fi divortati. Singura diferenta ca nu trebuie sa te sustina pe tine financiar ci tu sa contribui la cheltuielile casei cu o suma pe care o stabiliti voi doi..
Poti incerca si sa iei o pauza de la activitatile cu baietii din we. Pana la urma ei vin la voi in we ca sa petreaca timp de calitate cu taicasu nu cu tine. El se poate ocupa de baieti in we iar tu ai timpul tau cu fata.
Iar ca face diferenta intre copii nu e asa de mirare si nu cred ca o face voit. Se poate intampla si cand sunt frati buni. Mai ales daca unul din e mai lipicios.
#20
Postat 09 martie 2016 - 06:52
pai tocmai aici e buna ca nu vrea "aranjament" financiar. insista pt cont comun, sa dirijez eu banii in sensul sa ma ocup eu de plata facturilor; lui daca i se nazare sa cumpere ceva, nu ma intreaba mereu. si ma enerveaza ca daca tot i s-a nazarit sa le cumpere baietilor incaltari, de ce nu i-a venit in cap sa ia si pt fii'sa? si exemplele pot continua
ca ies cu copiii din cand in cand in weekend (duminica caci sambata pana la pranz sunt ocupati cu footbalul), nu ma deranjeaza prea tare, caci ma inteleg cu ei, stiu f bine ca facem cale intoarsa daca-i scandal. dar e normal asa intr-o familie? atunci de ce nu singura, e mai simplu si scap de o mie de discutii...
ma enerveaza sa stau in casa, mai ales cand e vreme frumoasa; ma enerveaza deja ca sambata e sacrificata dar asta e, nu-i bai; dar si duminica tot pe canapea si doar la piscina sau prin padurile din zona (pe care le-am invatat pe de rost) ca sa zicem ca am iesit? nu pot "trai" doar in vacante, doar atunci sa ies sa vad lumea.
daca-i spun ca plec singura, zice OK; uneori baietii nu vor sa vina (mai cu seama cel mic care vrea sa stea cu el) si atunci bune bot, ca uite, nu stau cu ei 3 acasa, sunt egoista. i-am propus si sa ies un weekend din doua, tot acelasi e rezultatul.
m-am tot gandit sa scriu aici si cred ca bine am facut; observ ca majoritatea aveti cam aceleasi idei. suntem o familie, dar pana la urma eu n-am nici o responsabilitate financiara si nici o alta obligatie fata de copiii lui. daca nu era fii'mea, va spun sincer ca usa era demult inchisa in urma mea; si probabil ca incet dar sigur pana la urma tot in directia asta mergem, e doar o chestie de timp :-((