46 raspunsuri la acest subiect

[redactor]

viviana a spus:

 

De abia de acum de la cei 18 ani ai lor suntem luati in serios - au trecut deja peste perioada de acomodare cu ei insisi, cu lumea din jur, cu hormonii,  societatea si grupurile din jurul lor au inceput sa prinda contur, incep sa se pregateasca pentru viata de adult, e etapa deciziilor, noi parintii devenim parteneri egali de discutii (relatiile se reintaresc, devenind normale), nu mai sunt egoisti, egocentrici - devin interesati de cei din jurul lor nu numai de propria persoana.

 

Extraordinar de bine spus. Asa cred si eu. Educatia, pregatirea de zbor - nu sunt niciodata prea tarziu de facut si de discutat.  Educatia este un proces continuu si nu se face cu o lista, la gradinita. Iar lucrurile serioase se invata cand lucrurile devin serioase. Incetul cu incetul. Nu ne educam copilul cand e bebelus despre ce va fi sa vina la adolescenta!

[Letitia1]

Mie mi-ar place sa vina cei ce au trecut prin asta sa ne spuna cum au facut. De exemplu Elyda a avut baiatul la faculate in UK si acum lucreaza in UK, dupa terminarea facultatii. As vrea sa stiu ea cum l-a pregatit, daca l-a pregatit. Mie cel mai in grija imi e cu mincarea. 

 

Am avut o colega care si=a pregatit baiatul pentru a merge la faculate in alta localitate. A mers cu el in oras si l-a invatat cum sa cumpere mincare dupa buget. I-a luat o oala de aia slow cooker si l-a invatat cum sa-si faca mincarici de toate felurile (din fericire ii placeau aluia, fiu-meu nu se atinge), il invata cum sa economiseasca banii, etc. 

[mianda]

 

Nu ai deloc dreptate, Mianda. 

 

De abia de acum de la cei 18 ani ai lor suntem luati in serios - au trecut deja peste perioada de acomodare cu ei insisi, cu lumea din jur, cu hormonii,  societatea si grupurile din jurul lor au inceput sa prinda contur, incep sa se pregateasca pentru viata de adult, e etapa deciziilor, noi parintii devenim parteneri egali de discutii (relatiile se reintaresc, devenind normale), nu mai sunt egoisti, egocentrici - devin interesati de cei din jurul lor nu numai de propria persoana.

 

Intre 18 si 21 de ani este ultima etapa a adolescentei. Daca ma intrebati pe mine este una dintre cele mai frumoase etape pe care le traieste un parinte. O etapa in care atat parintele cat si adolescentul se redescopera, iar parintele gaseste in adolescent ceea ce a sadit in atatia ani de zile.

Dupa primele etapele critice ale adolescentei, bucurie mai mare decat asta nu exista.

 

Si totusi, in etapa asta parintele are un rol enorm. Acela de a finisa.

 

=======

 

Am sa spun ce face fata mea din tot ce a enumerat Admin. ce nu face si ce nu o sa o invat sa faca in mod special.

• are notiuni de gatit, in masura in care a stat pe langa mine si a mai facut una in alta din proprie inititiva, de cand era mica.
• 
  
• de anul asta se scoala singura, sunt zile cand nici nu o aud. 
• 
  
• spalatul - a incercat si stricat haine pe propria piele, a invatat din gresala ei. Nu e mare branza sa citesti niste instructiunii.
• 
  
• calcat - nu. Nu am invatat-o. Presupun ca nevoia o sa o invete fara a-i da eu lectii speciale.
• 
  
• cusut - nu, nici macar un nasture si nici nu am sa o fac. Tot asa atat timp cat stie sa bage ata in ac si la ce foloseste acul se va descurca cu siguranta fara lectii suplimentare.
• 
  
• carnet de sofer - DA
• 
  
• cu orientarea in oras am invatat-o deja.
• 
  
• cu finatele e ok, astea trebuie invatate, dar nu le vor intra in cap pana nu vor fi cu adevarat pe picioarele lor.
• 
  
• Munca pe bune, da, am sfatuit-o vorbim des de gasirea unui job din facultate sau sa faca macar voluntariat.
• 
  
• conditii minime de igiena - a vazut, a facut singura, nu e o problema.
• 
  

 

Da, ai dreptate si tu, dar tu vorbesti de un adolescent tecut de 18 ani.

 

Eu inteleg din postul initial ca pe la 18, 19 ani deja pleaca de acasa, iar adolescentul  mai are pana pleaca  din cuib 2 ani jumatate.

Prin urmare, eu m-am referit la un adolescent in plina criza, in jurul varstei de 16 ani.  Bine, asta nu-i o regula. A mea s-a potolit inainte de 16 ani, iar acum, la 17 impliniti, da, am o relatie minunata cu ea. Dar si asa, nu intentionez s-o pun la gatit, nici la spalat, nici la calcat.

Eu merg pe principiul ca are timp sa invete singura, asa cum am invatat si eu, atunci cand n-am avut incotro. Si atata timp cat acasa n-a stat in mizerie, nu cred ca o va suporta nici acolo unde se va duce.

Singura "educatie" pe care am bifat-o de pe lista aia e cea financiara. De la 15 ani are contul si cardul ei si-si administreaza singura finantele. Tot de pe atunci, merge singura la cumparaturile ce-i sunt necesare (in general haine si cosmetice), cu trenul, in orasele mari din apropiere. Cel mai departe a fost singura la 230km de casa. Sincer, nu mi-am pus probleme de orientare. Atata timp cat a avut telefonul cu ea, s-a descurcat.

 

Inca e la mama acasa si vreau sa o mai rasfat cu servit mancarea la pat sau altele de felul asta.     

Are timp de toate in viata care o asteapta!

 

Editez:

M-am uitat in actele de la banca si nu de la 15 ani are contul, ci de la 14. Tot de atunci merge singura la cumparaturi.

Ce repede trece timpul...

Editat de mianda, 01 martie 2016 - 16:05 .

[marius]

Tot ceea ce am sa scriu poate sa fie complet inaplicabil altora. Insa fata de ambii copii am avut o "politica" inca de cand erau bebelusi chiar daca asta inseamna deja 19 ani pt Ioana si 13 pt Daria

Politica a fost aceea de a fi plecate de langa noi cu orice ocazie. Ca au fost in parc cu bunicile ca au fost in sat sau in oras... Inca de mici le-am lasat sa fie luate si carate pe unde au vrut cei care le luau. Mai incolo au plecat fara noi in zone mai indepartate - de exemplu Ioana era la gradinita avea 5 ani si a plecat cu educatoarea si inca 10 copii la mare pt 7 zile. De aici la Cercetasi unde se pleca constant in conditii de campare si autogestiune (carat rucsaci grei, facut mancare, foc, spalat dormit cald frig ud uscat) a fost doar un pas. Daria a venit exact acum de la munte unde a stat 2 zile full. In afara de aceasta le-am lasat sa gandeasca si sa ia propriile decizii. Chiar au fost incurajate mereu sa se descurce pe cont propriu adia nu au primit "moca" mai nimic. Un alt punct important a fost sportul. De exemplu au practicat dansul sportiv si asta a insemnat efort fizic, psihic, disciplina.concurenta, competitie, esec, succes, emotii, oboseala, ambitie. Te formeaza in timp.

Un punct important a fost (si este) ca le-am incurajat sa isi castige proprii bani. Atat Ioana cat si Daria au avut primele contracte de la varsta de 10 ani (Ioana) si 13 ani (Daria) deci munca lor/banii lor 100%. In acest mod au ajus sa aprecieze corect valoarea banilor pentru ca au reper cat de greu/usor ar castiga acea suma de bani.

Acasa le-am luat pe langa mine la bucatarie si au invatat sa gateasca (in afara de situatia din camp-uri) si Ioana ma depaseste la anunite capitole. Daria vine tare din urma.

Pe scurt si fara multa teorie nu le-am protejat. 

[viviana]

Da, Mianda, dupa ce am scris mi-am dat seama ca e posibil sa te fi referit la perioada 16-17-18 ani.

 

===

 

Acuma,  in afara de ce stie nu o invat sa faca nimic.  Din simplul motiv ca anumite lucruri trebuie sa le faca ei cu mintea lor si astfel le vor invata.

Sunt destepti, tineri, imaginativi, descurcareti - oricand pot gasi pe youtube cum se coase un nasture 

Eu prefer sa o invat altceva, mai degraba chestiuni de spiritualitate, morala, reactivitate, prietenie, dragoste si diverse ce tin de viata de zi cu zi.

 

Mai este un aspect, nu stiu daca e de  discutat aici sau nu.

Dorinta noastra este ca ea sa faca facultatea in afara tarii.  Dar ea, nu e pregatita pentru asta.  Mi-a spus clar, nu e pregatita sa plece din tara printre straini.

 

Nici vorba sa o oblig sau sa incerc sa o conving. Are timp sa faca multe. 

Daca adolescentii vostri nu simt ca sunt pregatiti pentru pasul asta nu-i obligati.

[Ella73]

Aici majoritatea adolescentilor invata o meserie (cam 80% din absolventii clasei a 9a, deci incepand cu 15/16 ani). Fiica-mea va incepe sa invete meseria la 15 ani si 4 luni, asta daca nu va merge la liceu. 3 zile merg la job, 2 zile la scoala. 

 

In clasele 7-9 au curs de gatit, deci la 15 ani vor putea cu siguranta sa-si faca singuri ceva de mancare. Tot la scoala invata sa coase, la lucru manual.

Fiica-mea a inceput sa mearga singura cu trenul la 12 ani. 

 

Dupa ce invata meseria, adica la 19-20 ani, tinerii iau de obicei o pauza si calatoresc (in cei 3-4 ani de invatat meserie strang o suma frumusica), apoi decid daca studieaza mai departe sau cauta job.

 

Aici facultatea nu este un must; poti castiga ft bine si fara studii universitare; sunt meserii in care nu se cere facultate sau liceu. 

Daca decid sa studieze, mai fac un an-2 de scoala, dau bacul si apoi pot sa urmeze cursurile unei universitati. Daca nu le place ce studieaza, se pot intoarce oricand la meseria invatata.

 

Mie-mi place ft mult sistemul elvetian, dual se numeste. Am inteles ca si americanii vor sa-l preia; au semnat un acord cu Elvetia anul trecut. Consider ca nu toti tinerii sunt capabili sa faca o facultate, asa ca mai bine vanzator cu dilploma de vanzator, decat vanzator cu diploma universitara. 

Editat de Ella73, 01 martie 2016 - 17:26 .

[danielag]

Dacă adolescenții voștri vor să facă facultatea în afara țării, cred că ajută să-i trimiteți într-o tabără internațională. Nepoata mea are 18 ani, a fost acum 2 ani într-o astfel de tabără în Anglia. Nu avea colegi români, erau de prin toate tările Europei. A trebuit să se descurce singură și i-a prins tare bine, chiar dacă la început i-a fost greu (era prima dată când pleca în străinătate singură).

 

Apoi pe ea au ajutat-o mult activitățile extra-curriculare. Tot de acum 2 ani merge la un club de debate cu care a fost în țară la nenumărate concursuri și la câteva în străinătate. La debate au fost importante concursurile în sine dar și tot procesul din spatele lor: lucrul în echipă, interacțiunea cu ceilalți, descoperirea propriilor puncte tari / slabe. 

[michelle-usa]

mI se pune un nod in stomac cand ma gindesc la asta. cred ca mai mult noi,parintii vom avea nevoie de ajutor sa supravietuim cuibului gol decit el.

 

la el, in situatia asta , 2 lucruri ma ingrijoreaza:

 

-anturajul,sa stie ce prieteni sa-si faca si pe care sa-I ocoleasca

-condusul masinii.

[andacos]

 

 

Am avut o colega care si=a pregatit baiatul pentru a merge la faculate in alta localitate. A mers cu el in oras si l-a invatat cum sa cumpere mincare dupa buget. I-a luat o oala de aia slow cooker si l-a invatat cum sa-si faca mincarici de toate felurile (din fericire ii placeau aluia, fiu-meu nu se atinge), il invata cum sa economiseasca banii, etc. 

Noi mergem,sau am mers foarte des impreuna la cumparaturi,de mutl eori in supermarket eu sunt untr-i parte ,uar fii mio il trimit alta parte sa ia ceva anume.Deci stie sa se descurce si cu cumparaturile alimentare.

 

Cu mincarea.eu chiar cred ca se aplica proverbul "foamea e cel mai bun bucatar"insa eu am avut si norocul ca pe fii mio sa -l intereseze sa se bage la bucatarie,asta de mic(era partenerul meu la curatat cartofi,sau legume,sau taiat pentru salata d eboef ...ah,ce vremuri).Acum cind nu am timp,imi ia el locul si gateste.

[andacos]

Pentru mine personal va fi foarte ,foarte greu de suportat momentul cind va pleca de acasa...presimt ca ma voi prabusi tare de tot,insa sper sa am puterea sa ma ridic la fel de repede,ca stiu,ca va veni si momentul ala.