morgen
si eu voi profita astazi de libertate si de faptul ca musafirii sunt plecati in plimbari nemtesti, desi vremea e urata si ploioasa.
am tot vorbit cu sora mea zilele astea, despre una alta si simt in ea asa o umbra de nemultumire legata de copii. desi nu are nici un motiv intemeiat sa fie nemultumita, ba din contra. i-am si spus unde a gresit si ca persista in gresala mai departe, continua sa creada ca ea parintele trebuie sa faca totul si sa ofere totul.....
si are copii foarte buni, desi si al ei baiat a trecut printr-o adolescenta destul de rebela. dupa parerea mea, vazut din afara tot ea afost vinovata, ptr ca a vrut sa-l tina in ham si in niste tipare bine stabilite de ea. marele ei noroc a fost ca sotul ei e un om tare intelept si a echilibrat lucrurile de multe ori.
ea nici acuma nu intelege (e parerea mea) de ce copii nu asculta de parinti aproape niciodata, mai ales ca parintii le ofera numai lucrri bune, sfaturile cele mai bune.....
ete na, parca pe copii ii intereseaza ce le oferi tu. ei vor sa traiasca, sa traiasca asa cum cred ei. vor sa faca greseli, sa experimenteze, sa pipaie lumea, sa simta pe pielea lor, sa vada cu ochii lor..... cu toate astea nepotul nu ia facut mari probleme, decat cele normale si specifice fiecarui adolescent.
marea ei suparare, pe care o cam neaga este ca baiatul nu a mers mai departe la facultate, desi a invatat foarte bine si putea intra la orice facultate buna.
inca o data mi sa confirmat ca e bine sa-l lasi pe copil sa-si caute drumul lui, cu sprijinul si corecturile de rigoare, sa nu ai asteptari irealiste si sa nu crezi ca doar ce doresti tu si doar cum spui tu este bine.
gata cu filozofia pe ziua de azi, ma duc sa ma fac frumoasa si sa plec in oras cu prietenele.