Oare de cate ori o relatie de lunga durata care se destrama ajunge in stadiul asta doar din cauza ca cei implicati au decis de comun acord ca a secat fantana dragostei, ca e ok sa mearga spre alte carari mai insorite? De cate ori o despartire se desfasoara asa calm si fara sentimente?
Indiferent daca ai hartia de la primarie sau nu, o relatie care dureaza multi ani, in care ai trait si impartit multe impreuna inseamna si o implicare profund emotionala. Ca doar suntem oamnei, avem sentimente, nu trecem ca trenul prin gara. Ce faci cand despartirea se produce doar pentru ca unul din doi isi doreste altceva. Pentru celalalt este o trauma. Si daca mai ai si copii implicati, sufere si ei fara a avea nici o vina. Crede cineva in mod serios ca daca ai hartie de la primarie doare altfel? Ma indoiesc.
Societatea a evoluat intr-adevar in sensul minimizarii formalismelor, dar aceasta nu inseamna ca oamenii brusc nu mai au sentimente.
Mie mi se pare ca societatea moderna pune mare accent pe sentimente, le promoveaza, le dezvolta, le pretuieste ...si de aici toata rasturnarea aceasta a valorilor.
Indubitabil, orice despartire provoaca durere ...dar ar trebui analizat ce anume doare ?
Doare ca nu mai esti cu persoana aia cu care te certi in mod regulat, care iti provoaca lacrimi, si durere, cu care nu mai rezonezi, care te trateaza cu indiferenta, care nu mai tine cont de trairile tale ??? Asta doare ?
Sau doare dezamagirea unui proiect "pe viata" care se dovedeste esuat ? Doare ca trebuie sa traiesti singur, ca in societate te afisezi singur, ca nu stii daca iti mai gasesti pe altcineva, ca toti aia buni sunt luati / cuplati, ca iti poti gasi fericirea in statutul de amanta pentru ca nu o sa-si lase niciodata nevasta ???... ...si a doua, a treia oara, cautarea se face pe aceleasi premise - sa nu se mai destrame. De cate ori nu ati auzit sfatul "lasa-l draga ca asta nu face planuri pe termen lung si pierzi timpul" ?
Pai de ce credeti voi ca de cele mai multe ori mecanismul despartirilor de declanseaza cand unul din cei doi subiecti are deja pe altcineva ??
Oricum nimeni nu cred ca e luat prin surprindere de o despartire ? Sunt semnale inainte, se macina niste mecanisme pe care nu vrem sa le constientizam ... si in loc sa luam degradarea relatiei ca pe un fenomen natural (si neplacut), apar mecanismele de aparare - e normal ce se intampla, trebuie sa lucram la relatie, trebuie sa o improspatam, e un tata bun, aduce bani in casa, sunt altii mai rai, m-a inselat dar a fost o ratacire, stam impreuna pentru copii, are SI calitati ...etc.
Intr-o societate mai relaxata moral, oamenii se vor cupla constientizand ca la un moment dat ca o sa se termine ... si daca se termina, exista oportunitati de a incepe ceva nou si exista sansa sa traiesti fericit mai mult decat o data in viata. Si de fiecare data sa iti poti alege partenerul dupa criteriile / gandirea din momentul respectiv - la 20 de ani dupa muschi, la 30 de ani dupa performanta sexuala, la 40 de ani dupa gradul de stabilitate pe care ti-l ofera, la 50 de ani dupa marimea cheliei, la 60 de ani dupa numarul buchetelor de flori pe care le ofera, la 70 de ani dupa bolile pe care le are ...etc, etc, etc (am dat sa niste criterii, nu le luati ca atare )
Editat de buflea, 12 februarie 2016 - 21:07 .