616 raspunsuri la acest subiect

[andaghe]

Nope :) sunt incapatanata in ceea ce privește aceasta idee.. nu pot sa cred ca inchizi ochii si speri sa ai noroc :)) Mai bine ii faci maari si observi schimbarile, le si simti oricum.. Ce, adica eu nu simt cand evoluez/ma schimb? Eu una, stiu exact ce s a schimbat la mine dupa ce am nascut, sau ce s-a schimbat cand am castigat mai multi bani, sau ce am schimbat ca sa câștig bani mai multi..etc etc.. Bine, nu intr-o zi, dar cand schimbarea a fost drfinitiva am stiut si am putut comunica si celorlalti... De aia zic de luciditate... esti conectat cu tine... stii..

[danielag]

Păi tu ești conectat la tine și știi, rămâne ca și partenerul să fie conectat la el și să știe, și mai ales, să-ți comunice. Și după ce comunicați să găsiți împreună rezolvarea situației de criză. Nu totdeauna e ușor.

[Ella73]

Din prima casatorie eu am fost cea care a plecat...desi l-am iubit mult pe fostul sot (relatie de 6 ani, casatoriti 2...il stiam de la 14 ani...prieteni am fost de la 18 la 24, casatoriti 24-26...avem aceeasi varsta), la un moment dat mi-am dat seama ca nu e ceea ce-mi doresc de la viata   a fost un soc pt el, nu se astepta ca voi face vreodata pasul asta...

Nu regret nimic, pt mine a fost mai bine asa...

prin actualul partener mi-am gasit sufletul pereche   

Editat de Ella73, 06 februarie 2016 - 22:10 .

[Iris2014]

Andaghe, daca e scurta casnicia nu cred ca e fericita (exceptie facand cazurile cand casnicia a fost intrerupta de o tragedie)... 

Danielag, asa e, cred ca ai inteles ce incerc sa exprim eu (nu neaparat logic): nu avem garantii pentru nimic... si cum cooperam cu asta? Cum incercam sa "fentam" destinul? 

Eu imi iubesc sotul, il iubesc si nebuneste dar si rational... sunt convinsa ca nu as putea fi fericita cum sunt cu el langa altcineva... langa el sunt eu, sunt acceptata asa cum sunt, cu toate imperfectiunile mele... el e stanca mea in momente de cumpana, de tristete, de durere, am trecut prin multe in acesti 16 ani (au murit parinti, o sora, tragedii mari) si am trecut prin momente de imense bucurii, nasterea copiilor nostri minunati, vacante in lumi indepartate, realizari profesionale... e omul acela langa care sunt eu insami, cu nelinistile si nesigurantele mele..si omul care imi face inima sa tresalte de bucurie sau dorinta... nu cred, serios, ca sunt doi pe lume la fel... 

Si vorbim mult, filosofam mult impreuna, ne intrebam deseori daca e totul ok, daca avem nelinisti, suparari, dorinte, neimpliniri... intr-un fel sau altul eu cred ca lipsa de comunicare e deseori cauza rupturilor... si incercam sa ne facem timp in doi, sa apelam la un bunic sau un babysitter pt o seara in doi, o iesire in doi... si nu vreau sa ajungem vreodata doi straini care nu au ce sa isi spuna in restaurant... muncim un pic la romantism, cat pare de neromantic, dar asa e... 

[andaghe]

Nuuuu , clar ca nu e, tocmai ca mi ar placea sa fie doar chestie de noroc, ca eu am steaua mea :), dar e mai mult de "muncit" sa zic asa ca o relație sa fie fericita, pentru ambii..mi ar conveni sa zic "eh..nenoroc", in loc sa despic firul si sa caut cauza pentru a putea rezolva problema aparuta...

[viviana]

Și eu zic că într-o relație pe termen lung oamenii se mai și schimbă, evoluează, nu totdeauna într-un sens dorit de celălalt. De aici ce zicea Iris de noroc, poți avea noroc ca cel de lângă tine să evolueze într-un sens pe care ți-l dorești, sau poți să nu ai norocul ăsta. Te poate lovi criza vârstei de mijloc și să o iei razna, sau îl poate lovi pe partener. Sau te poate lovi criza și să știi totuși să o gestionezi în așa fel încât să nu-i rănești pe cei din jur. Nu avem garanție pentru nimic.

Asa este. Dar mai e un aspect. Un aspect care pentru mine e foarte important 

 

Eu cred ca cel de langa tine trebuie sa evolueze odata cu si in sensul casatoriei, dar pastrandu-si propria identitate.

A-ti schimba partenerul  si a-l face sa evolueze in sensul unuia dintre ei e moartea intelegerii si implicit a realatiei.

Partenerii trebuie sa evolueze impreuna. Fiecare are ceva de adaugat si ceva de inlaturat.

 

Daca inlaturi fara sa adaugi obtii un gol.

Daca adaugi si nu inlaturi obtii frustrari si resentimente.

[andaghe]

Ma tog, deviem putin, nu am nicio intentie de a contrazice pe cineva, fiecare are firea lui, e loc sub soare pentru toti :) Una peste alta mie imi pare tare rau de cunoscutii mei care se simt nefericiti din dragoste , sau lipsa ei, si majoritatea sunt femei, nu poti ajuta efectiv pe nimeni daca acela nu se lasa ajutat, desi eu ma străduiesc sa fac pe "Cupidon" :)

[danielag]

Viviana, de acord, dacă vrei să îl schimbi pe cel de lângă tine în ceva ce îți dorești tu (și nu el neapărat), e moartea relației. De asta e bine și să le explicăm adolescenților din preajma noastră să nu intre niciodată într-o relație cu ideea că îl vor schimba pe cel de lângă ei. E o idee tare păguboasă.

 

Anda, ai și tu dreptate cu ”munca” pentru relație. Doar că ”munca” respectivă trebuie făcută în doi, nu o poate face doar unul. Cum zice Iris, trebuie să îți faci timp pentru cel de lângă tine, pentru grijile, fricile, bucuriile lui. 

 

Doar că ”munca” nu garantează totul, se poate întîmpla ca celălalt, deși te iubește, să simtă la un moment dat că vrea altceva (uite ce zice mai sus Ella).

[DarkBendis]

Vezi...discutia asta dintre ei a mai fost,problema asta l-a macinat pe el si inainte,chiar ma miram cum oficializarea relatiei a dus la aparitia acestei probleme.

 

Sigur ca putem spune ca x sau y l-a influientat ,iar ea ca o sotie draguta a renuntat pentru ca el sa fie cocos deplin...insa problema a fost ,probabil ca ruptura din punctul asta de vedere exista,deci nu un act a dus la aparitia ei.

 

Nu stiu cat X sau Y a influentat pe cineva, dar noua ni s-a parut tare aiurea, adica atata timp cat nu e nevasta-ta te lauzi ce de bani castiga, ca serviciu bun are, cu raspunderi, cati oameni are in subordine etc dar dupa ce e sotia ta gata, nu mai e bine, ca... te simti tu complexat ca ea castiga mai mult si ca e sefa, da' tu nu esti. Si-i ceri sa renunte la toate astea... sa te simti matale cocos si "sefu' casei". Iar ei nu-i convine (cred, sau de fapt sunt sigura ca nici mie nu mi-ar fi convenit, sa fi fost in locul ei) Ma rog, asta comenta el...nu prea a gasit lume care sa-i dea dreptate.

Editat de DarkBendis, 07 februarie 2016 - 02:44 .

[DarkBendis]

Și eu zic că într-o relație pe termen lung oamenii se mai și schimbă, evoluează, nu totdeauna într-un sens dorit de celălalt. De aici ce zicea Iris de noroc, poți avea noroc ca cel de lângă tine să evolueze într-un sens pe care ți-l dorești, sau poți să nu ai norocul ăsta. Te poate lovi criza vârstei de mijloc și să o iei razna, sau îl poate lovi pe partener. Sau te poate lovi criza și să știi totuși să o gestionezi în așa fel încât să nu-i rănești pe cei din jur. Nu avem garanție pentru nimic.

 

Asa zic si eu. Si mai zic ca nu pot baga mana in foc pentru nimeni, pentru nici o relatie. Nici macar pentru mine si pentru relatia mea. Pt doar sa fac ce pot, ce simt, si sa sper ca va fi bine. Pentru ca da, nu avem garantii pentru nimic.