Am nascut prima data prin cezariana (de urgenta). Bebe intrase in suferinta fetala (inducerea nasterii mareste mult posibilitatea ca bebe sa intre in suferinta fetala) asa ca, la 7/8 cm dilatatie, a fost nevoie de operatie. A decurs totul foarte bine, epidurala fusese deja pusa, copilul a fost bine, eu m-am refacut foarte repede. La nici o ora dupa operatie puneam bebele la san, la 6 sau 8 ore ore (din cate tin eu minte, a trecut ceva vreme ) ma puteam ridica in picioare, a doua zi faceam dus. Miercuri am nascut, duminica eram acasa (m-ar fi trimis inca de sambata, dar jupanul inca pierdea din greutate si nu era pornita "ca lumea" alaptarea, asa ca m-au mai tinut o zi). Nu a fost nevoie sa mi se dea morfina pentru dureri "dupa", dar tin minte ca am luat calmante macar vreo 2 saptamani dupa aceea, vreo 2 tipuri, plus cateva zile injectii pentru prevenirea cheagurilor de sange, si cateva saptamani am fost nevoita sa port non stop niste ciorapi ultra-sexy (not!) tot pentru prevenirea trombozelor. Daca nu ma insel, am luat si antibiotice ((de astea nu mai sunt 100% sigura), plus fier, deoarecer pierdusem destul de mult sange si eram cam anemica. Din ce mi-au zis si doctorul si moasele, am fost in acel 10% dintre femei care se refac foarte repede si "frumos" - am fost pe picioarele mele si activa si mobila repede. Dar... am fost mereu constienta ca a fost operatie, si nu o operatie usoara, ci operatie majora, cu risc totusi de complicatii, infectii, posibile complicatii post-operatorii si pentru mine, si pentru copil etc.
Asa ca... la a doua sarcina am decis sa incerc VBAC (am putut sa aleg intre cezariana din nou sau incercare de VBAC). Am fost evaluata pe tot parcursul sarcinii si de moase, si de doctor si mi s-a spus ca pot incerca fara probleme. Ceea ce s-a si intamplat, si am reusit VBAC, la 39 de ani, la 4 ani si ceva de la cezariana. Am nascut dupa un travaliu de nici 4 ore, "cam" dureros si fara epidurala (ca nu au mai ajuns sa o puna, m-am dilatat de la 2 la 10 cm cam intr-o ora, pana a ajuns anestezistul eu eram deja la "impins"), in prezenta unei moase si a medicului de garda. Copilul a fost imediat pus la mine in brate, dupa 20 de minute deja isi lua prima masa de colostru. La o ora si un pic dupa ce am nascut faceam dus, apoi am luat o gustare. La 3 ore dupa ce am nascut, pe picioarele mele ma duceam sa ma "instalez" in rezerva mea, la lauze. A doua zi (dupa vreo 15 ore petrecute in spital, nascusem la miezul noptii) plecam amandoua acasa. Copcile (ca a fost nevoie sa se faca epiziotomie, aici se face doar daca e nevoie, daca e posibil se evita) s-au vindecat foarte frumos, in cateva saptamani. Medicamente nu am luat absolut nimic. Pierderea de sange a fost minima.
Deci, dupa o nastere naturala fara epidurala, si una prin cezariana cu epidurala, daca ar fi sa aleg, as alege mereu nasterea naturala... preferabil cu epidurala. Dar daca nu se poate cu epidurala, eh... treaca de la mine.. dar tot pentru nastere naturala votez. Pro cezariana... daca doar este intr-adevar nevoie.