13 raspunsuri la acest subiect

[Anda08]

Nu aveti cum sa scapati de accesele de furie - oamenii mici si crizele merg mana in mana. Deci, data viitoare cand toddlerul vostru trece in modul acces de furie sau tantrum cum i se mai spune, amintiți-va aceste lucruri ...

>>articolul complet AICI

 

 

Pentru ca toddler-ul meu creste, simt ca se apropie si crizele LUI de furie, deja isi arata personalitatea :)) Cateva sfaturi personale, testate de voi: cum sa trecem peste "micile" accese de furie?

[BlackCat4evR]

Pur si simplu am lasat-o sa se desfasoare, privind-o calm, dar ii aminteam mereu ca un astfel de comportament nu-i va aduce NICIODATA ceea ce-si doreste. Ii spuneam cum anume trebuie sa procedeze (Uite, cel mai bine ar fi sa-mi spui: "Mami, as vrea sa...." sau "Mami, te rog, se poate cutare...?) Si nu am abdicat de la regula asta. In plus, atunci cand se linistea si cerea frumos chestia pentru care facuse criza mai devreme, i-o ofeream (daca era posibil), atragandu-i atentia ca asta e cea mai buna cale pentru a obtine ceea ce-si doreste. Daca nu puteam face asta (tantrumul era pentru ca trebuia sa plecam din parc, sau ceva de genul asta) cautam ceva in compensare. De exemplu ii spuneam "Iubito, nu mai putem sta in parc, pentru ca este deja foarte tarziu, dar pentru ca m-ai intrebat atat de politicos, deseara la culcare putem citi o poveste in plus."

Cand nu tinea faceam pe surda. "Puiule, nu inteleg ce-mi spui atunci cand urli..." "Ce...? Nu, chiar imi e imposibil sa inteleg... Nu te pot ajuta daca nu inteleg... Linisteste-te si mai zi o data!" Aplicata mereu metoda asa functioneaza foarte bine.

Editat de BlackCat4evR, 29 ianuarie 2016 - 12:11 .

[Anda08]

merci :)

al meu e inca mic sa port o asfel de conversatie si sa ma si inteleaga cum trebuie la 1 an si 4 luni, desi ii vorbesc si ii explic ca nu e frumos ce face.

Uneori ce functioneaza cel mai bine este sa ignor pur si simplu, cu toate ca in locurile publice nu prea merge treaba :)))

[BlackCat4evR]

Nu-i spune ca nu e frumos, el asta simte, tandrumul e mai mult despre emotii decat despre comportament, si un sentiment nu poate fi catalogat de frumos sau urat, el exista, si trebuie manageriat ca sa zic asa. Fa pe surda. "Puiule, mami nu intelege ce spui atunci cand urli. Linisteste-te si mai zi-mi o data!" Crede-ma nu e prea mic ca sa inteleaga asta. Dar sa fii perseverenta, ca la primele dati uneori se enerveaza mai tare o scurta perioada, dar apoi intelege lectia si nu mai apeleaza la metode care nu dau rezultate.

Cat despre locurile publice, eu nu mi-am facut mari scrupule. Am considerat ca educarea fiica-mei e mai importanta decat orgoliile lezate ale celorlalti si mi-am vazut neabatuta de treaba. Am fost consecventa in conduita adoptata, si acasa si in lume...

Editat de BlackCat4evR, 29 ianuarie 2016 - 12:14 .

[andaghe]

Probabil mai am de "asteptat" :)) nu ca as da in branci dupa crizute, dar fi mea e deocamdata mica...totusu nu suficient de mica incat sa nu puna imediat bot cand nu are voie ceva... cum ar fi vreo aparatura de pe masa...

Am urmarit o si reactia ei este imediat de frustrare, ba îi dau si lacrimile :)) asa ca ma gandesc ce mi -o pati pielea mai incolo... :))

 

Deocamdata ignor comportamentul ei, mentin interdictia si incep alta activitate distractiva.. si renunta la suparare si insistente, preferand ce i propun eu...DEOCAMDATA ....

[andaghe]

Fetita are 1,1 ani

[BlackCat4evR]

Oooo, ce bine era pe vremea aia! 

Acum ma face din vorbe, argumenteaza mai ceva ca un politician!

[andaghe]

Da, dar știi cum e.... abia astept sa creasca sa ne intelegem cu vorbe :)) ca sa mi dau seama probabil ca era mai liniste in etapa anterioara... :)!

 

[Anda08]

Cert e ca o sa fie interesant :) merci de sfaturi!

[BlackCat4evR]

Uite un exemplu:

 

Am un SpiderMan primit de la barabta-meu acum 100 de ani. Ca sa-l protejez de terminatoare, l-am suit pe biblioteca. Ea ca-l vrea. Eu nu si nu.

M-a pisat 2 saptamani la cap. 

Nu am cedat nici un milimetru.

Ma lasa 3 zile sa rasuflu.

Eu sper ca a uitat.

Aflandu-ma eu pe buda intr-o zi vine, se posteaza in usa baii si rasucindu-se pe picioare cum face cand vrea ceva, ma intreaba:

 

-Mami, nu-i asa ca noi impartim jucariile?

 

Eu ma lansez in partea teoretica, da, sigur, pentru ca a si b si c etc.

 

Ma asculta rabdatoare sa-mi termin numarul, pune o mana in sold, inclina capul si-mi zice suav:

 

-Pai imparte-l pe SpiderMan cu mine!

 

In acel moment mi-am amintit ce frumoase erau tantrumurile...

 

L-a primit pe Spidey, doar nu era sa incalc chiar eu regula, nu?