Cand banuia ca mint, mama ma strangea de locul acela de "sub barba" si se uita fix in ochii mei, cerandu-mi adevarul ...minciuna o enerva cel mai tare, indiferent cat era de minora. Adevarul este ca aveam o gura obraznica si eram gata sa mint orice ca sa scap. Si acum am sensibilitate in locul ala, nu suport sa ma ating acolo.
Tata m-a batut o singura data cu clestele de rufe ...am plecat de acasa, la joaca, in fata blocului, fara sa spun. Ghinionul a facut ca jucam "Castel", un joc unde fugeam prin tot cartierul, lasand niste sageti desenate cu creta, pe asfalt. Eram prin urmare la joaca, dar nu in fata blocului, unde m-a cautat el ...s-a speriat rau, ca a alarmat mai multi vecini, erau vreo 6 persoane agitate in fata scarii, cand m-am intors. M-a luat in casa si m-a batut cu cleștele de rufe ...nu imi aduc aminte cat de rau, dar imi aduc aminte ca l-am urat, m-am inchis la mine in cameră si m-am culcat fara sa vorbesc cu nimeni. Noaptea, m-am trezit cu el si mama langa pat, ma mangaiau, ma pupau si imi spuneau ceva, niste lectii educationale probabil.
Gestul lor nu m-a impresionat, pentru ca nu l-am înțeles...imi aduc aminte ca am gandit ca sunt niste idioti care ma bat cand sunt treaza si ma pupa cand dorm. Aveam cam 11-12 ani.