Un cunoscut, Orlando Nicoara (unul din cei mai influenti oameni din online) a scris azi pe Facebook acest pasaj care cred ca este un inceput bun pentru o discutie interesanta:
O singura data m-a batut tata. De fapt nici nu a fost bataie, a fost o urecheala mai zdravana. Plecasem cu sania si nu m-a gasit unde trebuia sa fiu, ma mutasem pe o panta mai abrupta, tot undeva in spatele blocurilor.
Mama in schimb ... Mama m-a "altoit" de fiecare data cand meritam. Si am meritat de multe ori, de foarte multe ori. Doua batai nu o sa le uit niciodata: prima, cand m-am "batut", de la balcon, cu doi colegi de clasa, folosind pe post de munitie jumatate de sac de ceapa si jumatate de sac de ardei capia (stie cineva de unde vine denumirea asta de "capia/kapia"?). Era inainte de 89 cand ceapa sau ardeiul se procurau greu, foarte greu. Cand a venit de la serviciu si a vazut in fata blocului ceapa si ardeiul ei ... iar a doua oara cand m-a prins ca fumam. Singura vara/oara/data cand am fumat. Aveam 10 ani, vara lui 86, si am facut greseala sa iau o tigara Apollonia din pachetul ei. Ma saturasem de Snagov, Carpati cu filtru si Marasesti. De atunci nu am mai pus niciodata vreo tigara in gura.
Imi iubesc parintii enorm, nu sunt de acord cu "corectiile fizice" aplicate copiilor si nu am nici o parere despre scandalul din Norvegia despre care toata lumea are o parere.
Acum trecand la mina pot sa afirm ca nici pe mine nu m-au batut parintii. Eram pedepsit care cu siguranta avea un efect mult mai bun asupra educatiei mele dar nu am fost batut niciodata. Maxim cate o palma pe fund de la mama in timp ce fugeam (nici nu o simteam). Tata era pe post de "nivel maxim de escalare" daca mama nu o scotea la capat. Imi era teama sa se ajunga acolo desi nu a dat niciodata in mine. O singura data, cand am chiulit de la scoala si am mers la strand unde mi-am pierdut ochelarii de vedere a simtit nevoia sa-mi de-a o palma. A dat in aer iar eu .... de speriat ce eream... m-am aruncat pe jos. A fost singurul eveniment de care imi aduc aminte. Concluzia: nu am primit niciodata o bataie adevarata de la parinti! Si nu sunt de acord cu ea! La fel ca si parintii mei imi pedepsesc copilul cand consider necesar si cred ca este o metoda educativa mult mai eficienta. Cum il pedepsesc: nu iese cu prietenii cand isi doreste sau interdictie digitala. Pedepsele sunt foarte rare pentru ca in general cand avem o problema o discutam si faptul ca arata ca intelege ce a gresit si ce trebuie sa faca pe viitor este pentru noi suficient.
La polul opus am avut / am prieteni care au fost batuti crunt in copilarie de catre parinti. Din pacate la unul din prieteni am renuntat exact din acest motiv. Mi-a spus de mai multe ori ca isi bate copiii si crede in acest gen de educatie. "Si pe mine m-au batut si uite ca m-am realizat in viata!" Nu am incercat sa-i raspund ci pur si simplu am racit relatiile pana la zero.
Pe voi v-au batut parintii? Ce parere aveti?