Si totusi Romania este iubita! Uneori mai vocal, alteori mai tacut, insa este iubita! Ma gandesc acum zambind dupa 3 zile de ploi si zloata ca a rasarit soarele si imi bate in monitor facandu-ma sa-mi strang ochii. Rezist cu stoicism in timp ce scriu. Pentru ca lumina aceasta vesela este parca predestinata de Univers.
Astazi este 1 Decembrie. Ma gandesc ca defapt nu data in sine este importanta. Cred ca cel mai important este sa simt eu, ce simti tu, ce simt altii. Este important crezul. In clipa in care inima ta bate cu o secunda mai repede, sau tresari auzind un cantec popular, sau te bucuri vazand steagul tarii ridicat in vant ori iti vibreaza sufletul cand recunosti locuri, oameni si traditii inseamna ca deja stii ca apartii unui loc. Si aceasta apartenenta nu ti-o poate lua nimeni, nu trebuie sa o justifici nimanui pentru ca este a ta, este bucatica aia de raspuns si sens al eului tau, este zona ta personala in Univers care te face sa spui oricand fara nici o urma de remuscare:
Sunt roman!
La multi ani, Romania!
La multi ani romani, oriunde v-ati afla!