Sunt noua pe acest forum. Imi pare bine ca pot impartasi cu voi aceasta frumoasa experienta a sarcinii. Si daca tot sunt noua si vin cu mult chef de discutii , iata povestea mea.
Sunt o viitoare mamica, tanara de 25 de ani.
Anul trecut am fost in culmea fericirii cand am aflat ca sunt insarcinata si o fetita. Totul a decurs super- bine si frumos pana in saptamana a 29-a, cand s-a declansat brusc nasterea prematura. Am nascut naturat o fetita frumoasa ca un ingeras de 1100kg. Doctorii nu i-au dat nicio sansa. Peste 10 ore de chin ingerasul meu s-a dus in ceruri lasandu-mi in inima un gol imens imens de mare.
Dumnezeu nu m-a lasat sa sufar si iata ca dupa un am sunt din nou insarcinata ( momentan in 23 saptamani) cu un flacau care da incontinuu din picioruse si e cat se poate de vioi.
Totusi, la orice mica intepatura, durere, crampe tresar si sunt foarte stresata sa nu se mai repete intamplarea de anul trecut. Cu cat trec zilele imi tot bifez in calendar si-mi zic ca a mai trecut o zi si multumesc lui Dumnezeu ca nu mi s-a intamplat nimic rau, si nu am semne de nastere prematura.
V-am prezentat povestea mea foaaarte pe scurt. Va salut mamici si sper sa ajungem toate cu bine la termen.
