970 raspunsuri la acest subiect

[marius]

Pai... transfer...?

Logic   - imi dati detaliile la momentul potrivit.

[BlackCat4evR]

Pai da, transfer catre responsabilii de caz, sumele le stabilim aici, de comun acord; mie daca se decide ceva pentru Rosiori (sau vivianei, dar chestia asta o arunc fara sa fi discutat cu ea inainte, asa ca luati-o ca pe o informatie neverificata), iar daca ramane ceva, tii acolo, la caldurica, pentru Iepurasul de Paste!

[BlackCat4evR]

offfffffff, poza cu alb am zis? Mergea bine sa pun o poza cu laptop-ul meu dupa ce a trecut pe la fie-mea azi...

 

Evident, era liniste. Prea liniste.... Si ma striga: "Am facut caaaaacaaaaa!" Ma duc intr-un suflet sa admir minunea si cand colo... in litiera pisicii dormea cuminte mouse-ul meu wireless.

Am chestionat copilul din dotare, care a recunoscut fapta, dupa ce m-a informat ca poza de pe ecran s-a shimbat si ca nu i-a mai placut.

"Ai apasat ceva?" am intrebat-o... "Pai... da! Dar nu-mi place poza asta!" (Poza era de fapt script-ul de securitate "Mami! Si am putut sa-l inchid, chiar eu, singura!" "Bine." zic, si imi promit ca nu mai las laptop-ul la baie alta data. Imi pregatesc un locusor in bucatarie si ma mut. Cand ridic laptop-ul, tot fundul era PLIN de nisipel din litiera pisicii!!!

Alb imaculat, cu vagi urme de pipilica de Sissy... Am rezistat eroic sa nu.... in fine, i-am aruncat printre dinti ceva despre mamica din dotare si m-am apucat sa curat nisipul din gaurile de ventilatie. Intre timp continui investigatiile: "A cazut laptop-ul in litiera?" "Dar de unde stii? Ai auzit tu?" "Eu stiu tot! De-aia eu sunt MAMI" "Dar de ce stii tot?" "Pai am invatat bine la scoala de Mami." Liniste. Proceseaza informatia, in timp ce eu incerc in zadar sa ma loghez. Imi incolteste vag ideea ca poate a schimbat parola, dar nu, din fericire apasase doar pe caps...

Editat de BlackCat4evR, 28 noiembrie 2015 - 14:21 .

[marius]

[BlackCat4evR]

Am gasit pe dentist.ro o lista cu 7 cabinete stomatologice in Rosiori. Le scriu sa vad daca ar fi dispusi sa ajute... si cum. Doar cu consultatii sau ar putea prelua si din tratamente... Desi ma gandesc ca daca era sa vrut, ar fi facut ceva pana acum. Oricum, nu strica o intrebare... Paote miercuri o sa le si telefonez, sa vorbesc direct cu ei.

Tineti-mi pumnii...

[BlackCat4evR]

pffff, nu au decat telefoane listate pe site, fara alte metode de contact.... o sa astept pana miercuri... greu...

[Nana01]

Multumesc pentru nominalizare! Ma bucur de ocazie si ma bucur cu umilinta si admiratie pentru toate cele care isi rup din timpul lor, al familiei si al copiilor proprii, pentru a aduce putina bucurie altor copii mai putin norocosi. Va multumesc.

 

Donatia o voi face in cursul zilei de azi.

Primiti si cu colindul cu cuvinte? "Albul" meu arata cam asa:

 

Iubesc iarna. 

Recunosc ca, in mare parte, iubirea mea pentru iarna are de-a face cu "les neiges d'antan", iluzorie fericire pamanteana din vremea copilariei, asezonata cu alb interminabil, stelute de gheata pe geam si maini magice care trag sania prin zapada neinceputa.

 

 

Dincolo de aceste nostalgii villoniene, am avut mereu o relatie speciala cu acest anotimp, care ma completeaza, pe care il simt cel mai apropiat de structura mea interioara si in care ma regasesc pe mine insami, in oglinda.

Prima zapada ma lasa, in fiecare an, muta de uimire. Si in era lui "deja-vu", cand toate par comune desi sunt straine iar cotidianul monoton este ordinea de zi, primesc orice uimire in viata mea cu recunostinta si umila admiratie. Noiembrie tarziu este anotimpul schimbarii si anticiparea inghetului multasteptat. Iar primii fulgi ma gasesc mereu cu ochii in sus, tacuta si recunoscatoare pentru inca un anual miracol.

Iubesc gerul. Ador senzatia vie de usturime a obrajilor si lacrimare brusca a ochilor, precum si senzatia de ireal, de cufundare in Narnia, in hibernare, in purificare prin hipotermie. Iar scartaitul pasilor mei pe zapada inghetata este unul dintre cele mai patrunzatoare sunete pe care le cunosc. La fel ca un ecou intr-o prapastie de gheata, de exemplu.

Zapada intinsa peste strazile orasului imi aduce aminte cum era la inceputul lumii, neatins, curat, pur.  Poate de aceea copiilor le place sa faca forme de ingeri. In compensatie, sau din nostalgie. Nu cunosc imagine mai miraculoasa decat cea a strazii infundate pe care am crescut, acoperind peste noapte cu un alb greu desene cu creta, noroaie si pete de benzina, pana la stergerea diferentei dintre trotuar si carosabil, dar si dintre linii prea stridente si muchii prea ascutite. Zapada este egalizatoare si implacabila. Amortizeaza pana si sunetele, imblanzindu-le, infasurandu-le ca intr-un cocon ermetic si alb.

Iubesc nemiscarea pe care mi-o sugereaza iarna, si iubesc si gradele minus care duc la incremenirea senzatiilor, a ideilor, a iubirilor in starea lor de sublima perfectiune. E iluzorie, desigur. Dar de povesti avem nevoie toata viata.

Marea mea iubire din perioada alba este gheata. Pentru ca e viata in forma ei primordiala, dar conservata, spre deosebire de sora ei in stare lichida. Si deci, rezista. Pentru ca e nemiscata, incremenita si solida, pentru ca, daca gerul o ajuta, poate face poduri intre cele doua tarmuri ale diferitelor lumi. Pentru ca nu inseala, pentru ca nu curge, pentru ca iti oglindeste sufletul, pentru ca iti inregistreaza amprenta gandurilor. Iar cireasa de pe tort sunt turturii. Pentru ca sunt excrescente ale ghetii in cea mai desavarsit de artistica definitie a ei. Pentru ca sunt dovezi tangibile si ascutit de reale ale gerului care te purifica si ale apei care refuza sa mai curga.

Si, pentru ca ninge ca la sfarsitul lumii, si pentru ca sunt in perioada mea de gratie, si mai ales pentru ca ma bantuie ganduri viscolite, m-am gandit sa-l recitesc pe Robert Frost:

Some say the world will end in fire,

Some say in ice.

From what I’ve tasted of desire

I hold with those who favor fire.

But if it had to perish twice,

I think I know enough of hate

To say that for destruction ice

Is also great

And would suffice.

 

[BlackCat4evR]

 

Multumesc pentru nominalizare! Ma bucur de ocazie si ma bucur cu umilinta si admiratie pentru toate cele care isi rup din timpul lor, al familiei si al copiilor proprii, pentru a aduce putina bucurie altor copii mai putin norocosi. Va multumesc.

 

Donatia o voi face in cursul zilei de azi.

Primiti si cu colindul cu cuvinte? "Albul" meu arata cam asa:

 

Iubesc iarna. 

Recunosc ca, in mare parte, iubirea mea pentru iarna are de-a face cu "les neiges d'antan", iluzorie fericire pamanteana din vremea copilariei, asezonata cu alb interminabil, stelute de gheata pe geam si maini magice care trag sania prin zapada neinceputa.

 

 

Dincolo de aceste nostalgii villoniene, am avut mereu o relatie speciala cu acest anotimp, care ma completeaza, pe care il simt cel mai apropiat de structura mea interioara si in care ma regasesc pe mine insami, in oglinda.

Prima zapada ma lasa, in fiecare an, muta de uimire. Si in era lui "deja-vu", cand toate par comune desi sunt straine iar cotidianul monoton este ordinea de zi, primesc orice uimire in viata mea cu recunostinta si umila admiratie. Noiembrie tarziu este anotimpul schimbarii si anticiparea inghetului multasteptat. Iar primii fulgi ma gasesc mereu cu ochii in sus, tacuta si recunoscatoare pentru inca un anual miracol.

Iubesc gerul. Ador senzatia vie de usturime a obrajilor si lacrimare brusca a ochilor, precum si senzatia de ireal, de cufundare in Narnia, in hibernare, in purificare prin hipotermie. Iar scartaitul pasilor mei pe zapada inghetata este unul dintre cele mai patrunzatoare sunete pe care le cunosc. La fel ca un ecou intr-o prapastie de gheata, de exemplu.

Zapada intinsa peste strazile orasului imi aduce aminte cum era la inceputul lumii, neatins, curat, pur.  Poate de aceea copiilor le place sa faca forme de ingeri. In compensatie, sau din nostalgie. Nu cunosc imagine mai miraculoasa decat cea a strazii infundate pe care am crescut, acoperind peste noapte cu un alb greu desene cu creta, noroaie si pete de benzina, pana la stergerea diferentei dintre trotuar si carosabil, dar si dintre linii prea stridente si muchii prea ascutite. Zapada este egalizatoare si implacabila. Amortizeaza pana si sunetele, imblanzindu-le, infasurandu-le ca intr-un cocon ermetic si alb.

Iubesc nemiscarea pe care mi-o sugereaza iarna, si iubesc si gradele minus care duc la incremenirea senzatiilor, a ideilor, a iubirilor in starea lor de sublima perfectiune. E iluzorie, desigur. Dar de povesti avem nevoie toata viata.

Marea mea iubire din perioada alba este gheata. Pentru ca e viata in forma ei primordiala, dar conservata, spre deosebire de sora ei in stare lichida. Si deci, rezista. Pentru ca e nemiscata, incremenita si solida, pentru ca, daca gerul o ajuta, poate face poduri intre cele doua tarmuri ale diferitelor lumi. Pentru ca nu inseala, pentru ca nu curge, pentru ca iti oglindeste sufletul, pentru ca iti inregistreaza amprenta gandurilor. Iar cireasa de pe tort sunt turturii. Pentru ca sunt excrescente ale ghetii in cea mai desavarsit de artistica definitie a ei. Pentru ca sunt dovezi tangibile si ascutit de reale ale gerului care te purifica si ale apei care refuza sa mai curga.

Si, pentru ca ninge ca la sfarsitul lumii, si pentru ca sunt in perioada mea de gratie, si mai ales pentru ca ma bantuie ganduri viscolite, m-am gandit sa-l recitesc pe Robert Frost:

Some say the world will end in fire,

Some say in ice.

From what I’ve tasted of desire

I hold with those who favor fire.

But if it had to perish twice,

I think I know enough of hate

To say that for destruction ice

Is also great

And would suffice.

 

 

Minunat!

[Fleurdelise]

Nana, atat de frumos ai scris, se pare ca subiectul asta atrage oameni de o sensibilitate aparte...sufleteasca si literara.

 

Iti multumesc ca mi ai adus aminte de Robert Frost...as sta sa l citesc o vesnicie...

But I have promises to keep

And miles to ho before I sleep

And miles to go before I sleep.

[kariguld]

am trimis banii acuma, prin paypal. inintialele sunt V.M. (cred, nu mai stiu sigur..... )