Motto:
In fiecare pom sălăşluieşte un om.
In zare e freamăt şi vifor
Si e un frig nebunatic
Ce-mi trece prin crengi dezgolite
E iarnă …. A câta iarnă Doamne?
Câte au trecut şi câte mai fi’vor?
Urmate de susurul apei ce taie în gheturi
Cărări infinite, firave, dar dârze
Asortate de clopoteii dalbi ai ghioceilor de primavară
Si nici nu ştiu când Doamne? Se duce, sau vine?
In ciripit de vară fierbinte
Veselă şi frumoasă ca o domnisoară
Ce-şi lasă în vant cosiţele in zumzet de’albină
Miros de iarbă cosită,
Si grâu galben, pai firav
Apoi iar, nucile din tindă
Si mere, struguri şi pere aurite.
Si iarăsi vine ziua în care
Mă reimbraci în pată de culoare
Să nu mă pierd în galbenul de toamnă.
Ma faci să roşesc, timid, singuratic,
Eu, acelaşi trunchi cu crengi inlănţuite
Stiind că vine frigul nebunatic
Si’aştept să vină iarna….
A câta iarnă Doamne?
Ce-mi trece prin crengi dezgolite?
