Preţul tăcut

#1

marius

Membru VIP

Moderators
25.083 mesaje

Postat 12 octombrie 2015 - 14:54

Nu stiu cum arată Raiul. Nu stiu dacă există. Poate că nici nu există. Stiu la fel de mult ca oricare altul că eu şi poate noi oamenii, pe undeva ne dorim să ajungem acolo. Declarat sau nu, este simbioza nemuritoare a dorinţei eterne dintre viaţă şi fericire. Viaţa veşnică, fericire veşnică. In marele nostru egoism credem ca doar noi, oamenii, suntem meniţi să accedem la acestea. In marea noastră superioritate nici măcar nu ne mai gândim la alţii. Uneori alţii fiind chiar cei de langă noi. Nu mama sau tata, nu fratele sau sora, nici fiul sau fiica. Ci el – ăla de langă noi, nebăgatul în seamă, fiinţa cu umbra nevazută de ochii celui ce trec pe langă el. Ala care respiră suferă şi se bucură crezand în mine, în tine, în noi, în voi fără un preţ anume. Pentru că ăla nevăzutul si nebăgatul în seamă nu s-a gandit niciodată la un preţ. El trăieste doar pentru alţii şi nu-ţi va răspunde niciodată de ce face asta. Si ca un făcut al nu ştiu cărei legi va continua să facă la fel şi maine şi poimaine şi pentru tot restul vieţii. Nu o să-i pese de el, nu va intreba niciodată “eu”. Nu-şi va pune nici măcar o singura dată intrebarea dacă exista Rai şi pentru el sau nu. Si dacă ar putea să pună o singură intrebare te va tâmpi de cap cand vei auzi:

Există Rai pentru alţii?

Si va continua să plătească preţul tăcut al loialităţii extreme, iubindu-i pe alţii mai presus decat pe sine însăşi. Mă intreb aşa tăcut, pe unde o fi Raiul pentru ei. Pentru ăştia, tăcuţii, nebăgaţii în seamă a căror umbră trece nevăzută asemeni lor, în eternitate.