216 raspunsuri la acest subiect

[szivarvany]

Si eu sunt 100% pentru invatat si nu cred ca la 11 ani cand intri in gimnaziu ai habar despre ce te va face fericit peste 10 ani. 

Ceream efectiv pareri despre disperarea cu care vanezi notele.

NU am vorbit despre studiu versus relaxare. 

Pentru ca fiecare caramida pusa acum conteaza pentru copil, ca individ, iar pentru elev pentru caile ce le deschizi spre viitor.

Nu stiu cati ati stiut la 11 ani ce veti face cand deveniti adulti sau cati din copiii vostri au stiut asta.

Rufus ai dreptate cand spui ca aia 25% sunt rezonabili pe undeva, pt ca te fac sa inveti si sa tragi si sa conteze. Dar iar adaug ca si notele uneori sunt relative. Am trecut cu totii prin scoala si stim cum e.

Marius ai dreptate cand spui despre standarde, concurenta si mesajele pe care i le transmiti copilului conteaza enorm. 

(de asta dezbat aici nedumerirea mea   )

[Pepco]

Noi suntem de-abia in clasa I, dar deja lucram suplimentar, acasa. Pentru ca trebuie. Nu mult, o ora, sa zic.

 

O alta scoala din apropiere are pretentii mai mari pentru clasa I decat scoala noastra. Acolo deja lucreaza cu culegeri.

[viviana]

Szivarvany, nu stiu daca mai tii minte cand era fii-mea prin clasa a VI-a si ma tot plangeam pe aici cu matematica. Am avut momente de ingrijorare. Ingrijorare e putin spus.

A fost stresant.

 

O data pentru ca matematica la care ea nu iesea din nota 6, era si materie de examen.

 

Nu a fost niciodata un copil de nota 10 taman din cauza matematicii, a fizicii si chimiei.

La materiile astea avea 6-7.  La celelalte avea 9 si 10. Cate un 8 pe ici pe colo.

A terminat clasele V-VIII cu media 9,44. Pe vremea aia ponderea era de 50%.

Una peste alta media de admitere in liceu a fost 9,20.

 

Si este la un liceu foarte bun cu copii foarte buni.

===

 

Niciodata nu am intervenit pentru note. Da, sa ma duc sa vorbesc cu profesorul despre o nota mica, sa aflu parerea lui, unde greseste copilul am facut-o.

Stiam parintii care interveneau, copiii care faceau meditatii cu profii de la clasa si la teza aflau subiectele dinainte. 

===

Da sunt importante notele, dar si cu un 6-7-8 pe ici pe colo e ok, daca in rest ploua cu 10.

Nici nu vreau sa-mi amintesc cand a luat 4 in teza la mate.

[Rufus]

Rufus ai dreptate cand spui ca aia 25% sunt rezonabili pe undeva, pt ca te fac sa inveti si sa tragi si sa conteze. Dar iar adaug ca si notele uneori sunt relative. Am trecut cu totii prin scoala si stim cum e.

 

Szi, tu vorbeai despre ce ar trebui sa faci cu copilul tau, in legatura cu vanatoarea de note. Si noi (majoritatea) ti-am spus ca da, e cazul sa-ti impingi copilul spre aceasta "perfectiune". Noi adultii stim ca nu-i posibil si de altfel nici nu cerem asa ceva de la copil...dar el nu trebuie sa stie asta. Pentru ca daca tu spui "lasa mama, ca nimeni nu-i perfect" te-ai scos!

Vanatoarea de note este o chestie instructiva, ca orice vanatoare. Noi stim ca notele sunt relative...de ce sa nu invete si ei chestia asta? Eu mi-am invatat fetele inclusiv trucuri pentru o nota mare. Ioana s-a prins cel mai repede...este o maestra in domeniu (dar nici Teodora nu e departe). A terminat clasa a 12-a cu 9,70, in masura in care in clasa aia inveti (aproape) exclusiv pentru BAC si in semestrul 2 nici nu prea frecventezi scoala. Nu, nu la copiat sau alte furaciuni ma refer...sunt multe altele si toate incep cu propria imagine de seriozitate pe care ti-o creezi pas cu pas. Pai nu cumva seriozitatea, atentia la detalii sunt baza pentru orice alegi in continuare?

Si mai e ceva, cumplit de nedrept (s-a amintit deja): copilul iti va reprosa eventuala ta "lejeritate". Asa ca du-ti lupta de parinte, baga-i in cap ca invatatul e singura modalitate de a avea o sansa reala si iti vei atinge scopul. Nu te lasa intimidata sau impresionata, decat atunci cand instinctul de parinte iti spune ca ai intins coarda prea mult. Nu te uita in jur la ce fac altii, cere perfectiunea pentru a putea obtine cat mai mult. Ofera-i relaxari in alte domenii, lasa de la tine la altele...dar nu de la scoala.

Nu spun sa-ti innebunesti copilul de cap...dar fereste-te sa fii intelegatoare cu scoala, deopotriva invatatul si comportamentul.

Asta este sfatul meu sincer.

[Alizee]

Viviana, tot respectul pt sinceritate. 

 

Experienta cu copilul tau demonstreaza ceea ce sustin unii dinte noi, la subiect : ca nu conteaza sa aiba 10 pe linie, ci sa invete atat cat pot si sunt capabili incercand, in acelasi timp, sa ii ajunga din urma pe cei mai buni.  

 

Fie-mii ii spun intr-una ca, fara invatatura, nu va ajunge acolo unde isi va dori.

[viviana]

Da si mai doream sa spun ceva.

Am stat de capul ei. Am stat cu ea la lectii, am ascultat-o, i-am facut program. 

In ciuda sfaturilor primite de a o lasa sa se descurce singura am apasat acolo unde era cazul.

Pana acuma s-a dovedit ca nu am facut rau.

[Rufus]

Am avut si eu (de cateva ori) tendinta sa le las la libera alegere.

M-am gandit ca atunci cand vor dori si vor avea minte mai multa vor face si liceu, si facultate...ca doar cunosc atata lume care n-au fost sfinti in adolescenta si apoi au recuperat cuminti tot si au cladit ceva trainic.

Dar mi-a trecut. Mi-am revenit din oboseala, lehamite si uneori disperare si am mers cu Tora mai departe in munca noastra. Nu aveam nici o garantie ca si-ar fi revenit candva...din contra, sansele sunt mai mari sa ramai jos, acolo unde cazi.

[szivarvany]

Si eu sunt de acord sa muncim cot la cot. Si nu am de gand sa las la voia intamplarii asta.

Insa admit ca poti avea o zi nasoala, poti avea un prof care vrea sa te stimuleze trantindu-ti pe nedrept o nota mai mica si celuilalt, mai slab, tot pt stimulare, ii da o nota mai buna. Haha, poi la 11 ani asta este tragedie si tradare.

Explica tu cum te vei zbate si vei demonstra ca esti de 10, ora de ora, strange din dinti 6 ore pe zi sa fii cel mai bun.

[elyda]

Cu mici exceptii într-adevăr nu stii la 10 ani ce vrei sa faci la 18.Tocmai din aceasta cauza in clasele V-VIII exista presiunea asupra copiilor si implicit asupra parintilor ca mediile sa fie mari pentru a intra la un liceu bun.

Parintii sunt cei care trebuie sa ii explice copilului de ce exista aceasta presiune sau "goana" dupa medii.Pentru ca ele ii vor da peste cativa ani copilului  ocazia de a alege ce vrea sa faca ,ce isi doreste dpdv profesional.Si mediile astea mari sunt necesare si pana la intrarea in liceu pentru ai intra la un liceu f bun si in timpul liceului  pentru ca nu se stie ce idei ii vin,ce dorinte de zburdat pe alte meleaguri o sa aiba .:)

 

 

 

De ex.baiatul meu cel mare prin clasa a XI-a ca el vrea sigur IT.Boooon...bineinteles ca e lista era Politehnica din Bucuresti.Dar mereu i-am zis sa aiba grija la note,la medii ca nu se stie ce schimbari vin,ce se mai întâmplă. Reoetam asta ca o moara stricata.:))

Si intr-o zi am aflat de posibilitatea de a studia in afara,am citit ,ne-am informat si i-a placut ideea. 

Si am vazut ce conta atunci cand aplicau:

-mediile din clasele IX-XII

-sa aiba peste 9.50 la mare,fizica,informatica

-sa aiba peste 9.50 la mate ,informatica la bac

-sa aiba peste 9 la bac

Era in clasa a XI-a.Si atunci a inteles ca presiunea de a avea medii mari a avut rost pentru ca ii dadea posibilitatea sa aleagă  unde se duce. Daca ramanea aici era ok,dar putea alege sa plece .Alegea după cum isi dorea el nu după cum ii permiteau mediile.

 La "alte activitati" el a mentionat ca ii place f mult geografia si este olimpic. I-au cerut copie după diplomele de la olimpiade. Si aplica pentru IT.:)

Asta ca sa intelegeti ce importanta au rezultatele la scoala si cat conteaza sa dovedesti celor care sunt interesati de asta ca poti sa ajungi la performanta.

A mai luat si note mici ca doar  nu e robot,a avut si el zile mai proaste ,momente cand nu a avut chef sau era obosit ,ca orice om.Dar  dupa aceea a recuperat si a fost ok.

 

Munca asta este munca in echipa copil-parinte si nu este usor pentru niciunul dintre membrii echipei. Dar  daca te gandesti la rezultatul acestei munci treci peste toate.

[viviana]

Viviana, tot respectul pt sinceritate. 

 

Experienta cu copilul tau demonstreaza ceea ce sustin unii dinte noi, la subiect : ca nu conteaza sa aiba 10 pe linie, ci sa invete atat cat pot si sunt capabili incercand, in acelasi timp, sa ii ajunga din urma pe cei mai buni.  

 

Fie-mii ii spun intr-una ca, fara invatatura, nu va ajunge acolo unde isi va dori.

Exact.

Niciodata nu am certat-o pentru note si nici nu am comparat-o cu cei mai buni.

Mi-am dat seama ca nu poate matematica/fizica/chimie si am pistonat pe altele.  

Inclusiv pe urmatoarele: nu te duci la scoala cu tema nefacuta, nu te duci cu lectia neinvatata, ridici mana daca stii ceva. Astea mi s-au parut elemente de baza pentru o buna formare a unor deprinderi.

 

====

La liceu in calsele IX si X a avut media generala 8,80-8,90 (nu mai stiu). Exact din cauza de fizica si chimie.

La matematica, culmea, a avut 10 - pentru ca face matematica economica ce nu prea pune probleme.

In clasa XI-a cum a scapat de fizica si chimie cum a avut 9,50 - si chiar daca nu e 10 mie imi place si asa.

=====

Si acum privind in viitor:

Sunt ambitiosa pentru copilul meu,  incununarea obiectivului meu de mama ar fi o faculatate in strainatate - orgoliul meu ar fi, o, mama mia, atat de satisfacut! Am deja si posibilitati.

Dar daca ea nu vrea (nu se simte pregatita sa stea singura - cred) eu nici macar nu mai aduc vorba. 

Chiar cred ca daca e buna in ce face se va descurca oriunde in lume.

===

 

In fine, eu pledez pentru echilibru.